Skip to content

Orgasmul de a muri

Septembrie 25, 2009

Mi-ar plăcea să trăiesc moartea ca pe un orgasm. Să fiu a ei cu flacăra aceea orbitoare care îmi inundă creierul şi mă face să devin fluidă în foc, în aer, în afara trupului şi chiar în afara galaxiei.

Orgasmul de a muri. Cum să nu semene erosul şi thanatos-ul? E aceeaşi intensitate care dizolvă toate învelişurile. Doar că avem un îndelung exerciţiu al spaimei în privinţa morţii. Suntem obişnuiţi, molipsiţi de timpuri multe să o vedem ca pe un călău. Dornici să ne păstrăm trupul…

Doar unul din miile, zecile de mii de trupuri pe care le-am părăsit în cimitirele pământului. Nici n-au apucat bine să se prăbuşească, să se sfărâme mormintele care adăposteau zdrenţele fostelor noastre fiinţe şi am apărut în alt colţ de lume, sub altă înfăţişare, sub altă soartă. Maldăre de haine vechi pe care nu le vom mai purta niciodată. De ce am plânge după ele?

De ce să anticipăm însă acest ceas al dezgolirii, Elixi? Pentru că nu li se întâmplă la infinit altora, în altă viaţă, în altă încăpere, în alt an. Moarte vibrează continuu în noi. În mine. În tine. I-ai fost promis cu prima respiraţie. Refuzi să o priveşti în ochi? Ea te urmăreşte fără să clipească. N-ai cum să-i scapi.

Se spune amar despre unul sau despre altul: şi-a ratat viaţa. Dar cum e să-ţi ratezi moartea? Să pleci în ultima călătorie ca un sclav. Umplut de lacrimi din cap până în picioare. Buimăcit de o suferinţă neînţeleasă, legat la ochi, mai sărac decât ai apărut pe lume…

Să te laşi prins şi târât de moarte, lovit cu sufletul de toţi pereţii întunericului, cu mintea podidită de frică şi cu memoria lac de disperare… Crezi că putem participa la moartea personală cu o conştiinţă pasivă, Elixi? Atunci o vom îndura ca pe tortură care izbucneşte mereu proaspătă, ca pe o căldare de apă aruncată peste firimiturile eului şi menită să ne înzdrăvenească doar pentru o nouă schinguire.

A muri începe cu arta de a te naşte. Cum să avem altfel acces la misterul acelei ordini superioare care se revelează în ceasul marii treceri? Cum altfel să trăim beatitudinea devenirii?

Fiecare a fost purtat de mamă în pântece şi s-a lăsat născut în alcătuirea sa de oase şi de carne. Nu-i de ajuns. Altcineva a suportat chinurile facerii noastre trupeşti. Câteva ore care au părut nesfârşite. O noapte sau o zi întreagă. Pe seama cui lăsăm naşterea propriului suflet, Elixi? Cât vrem să mai amânăm? Bisturiul nimănui nu ne poate desface scoarţa ego-ului, nicio moaşă nu-şi poate asuma travaliul în locul nostru.

Dacă nu ne-am născut încă… ce-am făcut cu viaţa noastră?

Anunțuri
14 comentarii leave one →
  1. geold permalink
    Septembrie 25, 2009 9:47 am

    o minunata vizune orgasmica a mortii… ma lasi masca… este o idee la care nici nu m-am gindit…

    • Septembrie 26, 2009 3:21 pm

      Multumesc, eşti întotdeauna sensibil la ideile mele :):):)

  2. Septembrie 25, 2009 9:58 am

    Am rămas mut… câteva secunde… şi… Hmm! Sublim!… Mă gândesc la o reîncarnare orgasmică:)

    • Septembrie 26, 2009 3:20 pm

      Eeeeeee, Marius… Eeeeeeeeeeeeee… când ai scris tu acest comentariu nu postasem încă Orgasmul de a naşte. Hihihi, hihihihihiiiiii… ai avut intuiţie bună. Sigur că a naşte e altceva decât a te naşte… Dar dacă mama e preafericită cred că şi pruncul vine altfel pe lume, este?

  3. Septembrie 25, 2009 11:08 am

    O idee cu totul şi cu totul originală. Excelent titlul.

    • Septembrie 26, 2009 3:18 pm

      Mulţumesc de tot, Cristian. Am trecut şi eu prin lumea ta. Doldora de oameni, de sentimente, de bunătate a sufletului.

  4. Septembrie 25, 2009 11:09 am

    Scuze, am lăsat o adresă de web inexistentă prima oară…

  5. Septembrie 25, 2009 3:17 pm

    servus
    deea

    Iti multumesc in numele norei pentru vizita! Nora este plecata acum, dar revine duminica; asa cred; am sa-i transmit ambele tale urari; te mai asteptam cu drag in gradina; eventual si cu comentarii. 🙂

    • Septembrie 26, 2009 3:17 pm

      Mulţumescu-ţi şi eu, dragul Tibi… Abia aştept să se întoarcă Nora. Vin acuş în grădină şi o să şi postez două povestioare. Sunt din paginile mele, dar mă gândeam să se le scot şi la aer, la soare, la dulce împrietenire cu împărăţia voastră de frumuseţuri :):)

  6. Septembrie 25, 2009 4:13 pm

    pana la proba contrarie nu ai de unde sa stii ca nu o vei trai asa 🙂

    • Septembrie 26, 2009 3:14 pm

      Desigur… proba adevărului e proba… contrarie :):):) Dar cine ştie dacă nu or mai fi fiind cândva asemenea probe? Şi poate mi-a rămas aşa, ca o amintire abia întrezărită… :):):)

  7. Septembrie 26, 2009 4:03 pm

    DulceDeea
    Am citit povestioarele, dar nu acolo tre’ publicate :)! cind vine nora, o sa ii scrii pe mail si le publica ea la tema zilei ! Bine ?

  8. Septembrie 26, 2009 4:14 pm

    Bineeeeeeee! :):):)

  9. Septembrie 28, 2009 12:17 am

    ca o amintire, da..sau poate ai visat:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: