Sări la conţinut

Ameţesc sub săruturi

martie 16, 2020

Iubitule, iubitule!

Ce dacă eşti departe şi nu te pot atinge? Acum suntem împreună şi îţi sprijini capul pe genunchii mei, iar eu, fără să te sărut, fără să te privesc, trec uşor cu degetul pe linia din mijloc a pieptului tău, alunec abia atins până jos, extinzând lent teritoriul, într-o înaintare aproape electrică.

Iar dacă te răsuceşti şi mângâierea mea poate continua pe spate, mă întorc fără grabă, de pe coapse până la ceafă, cu degetul pe şira spinării, stârnind fiori. Simţi un fluid cât se poate de real, care urcă până sus, spre tâmple, simţi cum oasele tale devin curgătoare şi trupul îţi e plin de exclamaţii?

Ce-ai spune dacă te-ai ridica spre mine, în timp ce mişcarea de du-te vino a unghiei continuă înnebunitor de uşor şi pentru că îţi devine accesibilă rotunjimea umărului meu, îţi umpli palma cu strălucirea lui – ştii, văd totul, undeva, sub un cer inundat de stele.

Şi deodată încep săruturile.

fotografie Toshiaki Iwahori

Săruturi ticluite, metodice, neruşinate. Săruturi potopitoare, săruturi îmbătătoare. Descătuşate. Răscolitoare. Ameţesc sub săruturi. De mătase şi catifeluri, săruturi-suspin. Pe sâni săruturi împovărătoare. Suntem într-o livadă de cireşi, ni se umplu gurile de săruturi şi de petale, e noapte şi este luna din miere peste cerul uriaş. Şi mă săruţi tu pe mine, nărăvaşă, arcuită şi strigătoare la stele albe, deasupra cireşilor de lapte. Îmi muşti buzele minuţios, le striveşti blând cu buzele tale. Săruturi în revărsare.

Şerpuiesc acum pe gât. Săruturile tale cu răsuflarea fierbinte îmi prind lobul urechii şi îl sorb uşor, fără oprire, până se înfioară totul în mine, până leşină totul pe dinăuntru. Şi îmi spui în şoaptă, atât de în şoaptă, încât nici nu ştiu daca îţi aud glasul sau foşnetul interior. Îmi şopteşti sau îmi foşneşti că mă doreşti cu fiecare părticică a trupului tău.

Te întreb: „Fiecare, fiecare, fiecare?” Chiar dacă-mi răspunzi, nu te mai aud. Degetele tale îmi mângâie buzele şi gura mea vibrează sub tremurul acesta care se propagă în tot corpul. Le aduc înăuntru, le împing cu limba şi le sorb şi uit că ele sunt cele care mi-au pătruns gura, degetele mele îţi pipăie cu sete buzele, din nou şi din nou şi din nou, iar când te aştepţi mai puţin alunecă în cerul gurii tale, îl ating suav şi tu mi le sorbi ca şi cum m-ai absorbi în tine cu altceva, ca şi cum aş intra în tine cu altceva, uităm amândoi cine e bărbatul şi cine este femeia, nu ne mai desprindem unul de altul cu degetele, cu buzele, cu toţi porii, ne pătrundem gurile unul de altul, nu ne mai săturăm unul de altul.

Mă opresc, iubitule. Respir adânc. N-am mai respirat deloc, fierbinţeala aceea alunecătoare mi-a ţinut loc de aer. Tu cum simţi?

Te sărută Deea-care-nu-ţi-a-răspuns-la-nici-o-întrebare-din-scrisoare,
Te iubeşte, te visează, te respiră Felicissima-amadissima del Danube

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: