About
Vara vrajbei noastre – am crezut că e vorba de mine şi de el. Nu. De fapt chiar nu. E vorba de mine şi nemăsurata mea putere de a inventa realitatea pe care mi-o doresc. Vreau să îmi limpezesc gândurile. Să-mi fac sufletul curat-curat… ca aurul strecurat. Şi să mă ridic din pulbere. Să las în urmă haina aceasta strâmtă. Mă dezgolesc şi mărturisesc. Scriu ca să înţeleg. Să trăiesc fără otravă. Să mă împac în sinea mea. Cu el. Cu adevărul-adevărat. Cu mine.
86 comentarii
leave one →
Deea Dulce mult aduce 
DulceDeea.Ai fi femeia perfecta la care viseaza orice barbat, nu o sa-ti fie prea greu,ma bucur ca am dat de blogul tau,o zi minunata :),cu stima Octav.
Mulţumesc, Octav. Femeia perfectă? Oh, ai răbdare să ajung cu povestea şi în abisurile de furie unde m-am pomenit. Şi de revoltă.
Imi place cum scrii! 🙂
Bine ai venit, zână! Mulţumesc pentru exclamaţie şi pentru surâs. Te-am vizitat şi eu în palatul de cleştar. 🙂
Ţi-am mai spus şi când ai comentat pe blogul meu, eşti chiar dulce. Scrii adevărat. Deea vine de la Andreea? Ca să ţin minte de ziua ta. 🙂
Ah, nu :):) nici sfântă, nici uşă de biserică, Deşi numele mi l-am ales de la Zeea. Adică, precum mi-am zis eu în-mintea-mea-în-gândul-meu… femeia lui Dumnezeu. Iar ziua mea e mai acuşica, pe la sfârşit de septembrie. Mulţumesc, Roxiuşka, de tandreţea din cuvinte. Mulţumesc de felul cum mă vezi şi mă descrii. Dar nici nu e de mirare. În fond dulceaţa e în inima degustătorului, aşa-i?
Ha, ha! „nici sfântă, nici uşă de biserică” … Adică eşti puţin balanţă?????
Multumesc pentru vizita facuta… Multumesc si pentru ca ai incercat sa intelegi rostul, mai abitir ca nicidata al Padurii Spinzuratilor… Drama lui Apostol inconjoara de-acum lumea-n lung si lat… iar cei mai multi dintre noi asistam neputinciosi si reci fara sa pricepem, fara sa traim… Citindu-ti respiratiile de pe blog, m-am plecat cuvincios inainte hotarindu-ma sa-ti scriu aceste rinduri cu emotia atingerii unei carti vechi…
Ai grija de tine, ai grija de sufletul tau…
Cu respect,
andrei
Dulce, ai fantezie, nu glumă, dacă m-ai putut diminutiva aşa. 😀
Îți scriu aici ca să vezi. Ți-am dat mai departe o leapșă. Sper să o iei. http://vanillamoon.wordpress.com/2009/11/12/8-defecte-leapsa/
thank you
Eu nu sunt români. Am să încerc să înveţe limba astfel încât să putem comunica. Vă mulţumesc pentru comentariu. Vă mulţumim pentru partajarea gandurile tale.
DulceDeea,
Te-am gasit abia ieri, dar parca te stiu de o viata. Ma grabesc curioasa sa citesc si sa imi amintesc intens tot ce ai scris.
Mulţumesc, draga mea Silvia. Lasă-mi un link unde să te pot citi şi eu. Poate ne amintim mai repede şi mai frumos reciproc. :):):)
In curand. 🙂
Ţi-am văzut blogul de ceva timp, dar nu am apucat să te felicit pentru ideile tale..deci, felicitări, frumos blog >:D<
Mulţumesc, Celmaibun, bucuroasă de oaspeţi!
caauta atent in inbox 🙂
Multumesc, Ana-cea-sensibilă. M-am bucurat tare de mesajele tale, şi cel în imagini, şi cel muzical. Te îmbrăţişez cu sufletul.
Am ajuns aici, pe blogul tau, total intamplator si, sincer, nu-mi vine sa las nimic necitit.
Scrii superb!
Imi place la tine acasa. Am sa te mai vizitez 😉
Buna. Nu am mai auzit de tine de ceva vreme, si voiam sa te rog sa iti verifici mailurile 😉
Frumoase articole, am citit o parte din ele. Sper sa mai aud de la tine. Trimite-mi un mail daca nu ma gasesti pe chat.
Scrii superb!!!
Eşti plină de imaginaţie, îmi place, m-ai câştigat. 🙂
Omul nu se va impaca niciodata singur,pina nu se va impaca cu Dumnezeu.Cu sarbatoarea nasterii Mintuitorului care pentru asta si s-a nascut sa ne aduca sa cunoastem adevarul despre noi,sa ne faca mai curati ca aurul si sa ne impace cu Tatal.Craciun fericit!
buna! imi place ce scrii…te-am bagat in blogroll…viziteaza-ma si daca crezi ca-s intersant baga-ma si tu in blogroll-ul tau….toate cele bune
Te vizitez des via Surorile Marx. Ai un stil extrem de incitant.
Te invidiez pentru cum ți-ai făcut blogroll-ul. Te invită pur și simplu să dai click pe fiecare în parte de acolo. Bravo.
Mulţumesc foarte, dragă Cell, şi eu îţi citesc povestirile ingenioase. :):) Mă simt onorată de aprecierile tale.
imi place aici si sunt incantata ca ne „vedem” din cand in cand si in vizita la babe.
Şi mie îmi place să ne ghiduşim la Surorile Marx. Şi mi-ar plăcea să te şi citesc în paginile tale, dacă ai blog 🙂
Scrii cu patima despre trairi putin stiute povestea ta, cu iz de trandafir albastru. Spune-mi! Ce vrei sa te faci cu adevarul absolut intr-o realitate cu care nu te poti obisnui?
Tocmai pentru că nu mă pot obişnui cu realitatea aceasta, mă gândeam să o cunosc pe cea adevărată. De sub pojghiţa celei îndeobşte încuviinţate de oameni.
Şi realitatea de adâncime începe cu propria mea fiinţă, este? Pe mine dacă m-aş cunoaşte şi recunoaşte… 🙂
Putine orele ce ne despart…
Cand realitatile sunt interzise si adevarurile nu mai sunt ancore ce cauti tu este… dulce amanare.
Asta crezi că fac? De ce?
te placi… prea mult in fictiunea asta 🙂
De ce-ai putea scrie o capodoperă? Fiindcă eşti talentată, talentată, talentată…
interesant, adanc, cutremurator, frumos, minunat, dezolant, infiorator, indiscutabil.
parerea mea despre blogul tau
Ma inclin cu respect
Draga mea, am citit cateva posturi care m-au impresionat. Eram doar curioasa, ce zodie esti? Am intalnit candva o fiinta la fel de sensibila, care insa avea darul de a se exprima altfel. Eu cred in stele si destin. Te rog, fa-mi acest mic favor de a-mi spune.
Şi eu cred în stele, şi în astrologia profundă, nu cea care apare în formă comercială, aiuristică prin mass-media. Chiar îmi place de nişte ani să tot citesc şi să tot învăţ despre cum înclină astrele asupra noastră, dar… nu hotărăsc :):):).
Sunt în zodia Fecioarei şi am ascendentul în Leu. Prea tare nu te-am lămurit cu asta, sunt foarte atipică, până nu am intrat în zonele de profunzime ale astrologiei nu mă recunoşteam deloc în descrierile chiar şi nuanţate ale zodiei mele.
Hihihihi, hihihihiiiiiiiii… în schimb Andre Barbault a pus pentru prima oară punctul pe i. În al său Zodiac m-am recunoscut – unde spune că există Fecioara reţinută şi cea relaxată (face o genială trimitere către teoria psihanalitică ce reţine genul de reacţii pe care îl are un copil în perioada în care părinţii încep să-l preseze să deprindă regulile de igienă personală). Şi spune Barbault că Fecioara reţinută e cea tipică (o descrie). Pentru a citi cum este Fecioara relaxată însă Barbault ne trimite la paginile dedicate zodiei Scorpionului! Sigur, există şi Fecioara mixtă, pe alocuri, la răstimpuri, în unele situaţii ori în unele caracteristici relaxată, în altele reţinută.
Eu m-am recunoscut cam pe acolo – relaxată spre mixtă :):):)
Scrii ravisant, demn de un țel mai înalt. Din păcate, pentru mine, diferența între erotism și pornografie este prea subtilă. Aceste porniri ancestrale ale omului țin mai mult de firea sa animalică , de trecut, și nu de rațiune (lucru pe care l-am prețuit întotdeauna), așadar nu ar trebui încurajate, ci îngropate adânc în subconștient.
Dar, totuși, cine mi-a cerut părerea, nu-i așa?
Mie nu mi se pare ca aici e o diferenta subtila intre erotism si pornografie… Sunt unele lucruri pe care orice femeie ar trebui sa le traiasca, sa le simta – insa fara durerea care le ramane in suflet dupa ce sunt ranite…
O femeie care are orgasm de fiecare data (sau aproape de fiecare data) nu face pornografie. Doar e fericita.
O femeie care stie sa transpuna in cuvinte niste senzatii atat de adanci, si mai ales intr-un mod atat de pictural, nu are cum sa se apropie de pornografie.
Nudurile marilor artisti sunt pornografie?!?
Ce alt tel mai inalt exista in viata unui om, daca nu iubirea? Cu absolut toate manifestarile ei…
Si de ce ma rog ingropate adanc in subconstient? Sa ne ascundem frumos cu capul in nisip, poate daca ne prefacem ca nu exista, o sa dispara de la sine, nu?
interesant, te voi citi ..
Imi place bloguletzul tau.. ai vrea sa facem schimb de link`uri ?:)
O zi buna ;;)
Scrii unul dintre singurele bloguri care mi-au atras si retinut cu adevarat atentia.
Mai multe cuvinte sunt de prisos.
Uneori cuvintele ma dor, la fel ca muzica. Ma tem ca daca iti voi citi toate scrierile, ma va durea.
Dar in fond suntem niste masochisti, nu? Sa ne cufundam in durere cu voluptate, intr-un catharsis asumat…
Ce paradox! Fecioară? Uite cum dă omenirea buzna să poarte DIALOGURI NERUŞINATE cu o FECIOARĂ!!!
Am o prietenă Fecioară despre care mi-ar place să scriu un roman, evident, dacă voi primi acceptul ei. Scris de mine ar ieşi un roman umoristic… în realitate are un potenţial erotic din care ai putea scoate o capodoperă.
Am sa te adaug in blogroll, imi place cum scrii. Mi-ar fi placut sa am macar jumate din talentul tau.
Dar bine ‘nteles ca n-am ajuns aici intamplator ci cautandu-te ca vulpe vanator si rad ca zarghitu’ de’acu’ 30 de ani cand frecam scoarta tanarului cires pana’mi luau palmele foc si coaja copacului lucea aprins de-a trebuit s-astept pan’acu’ sa apara wordpressu’ asta si blogspotu’ ala ca sa vad cat de racoroasa esti.
Baga mare salbaticiune de munte si mai dureaza o punte!
(cine stie cine trece peste ea pan’la tine…maracine cu flori violet)
Xiroane, Xiroane… neînfricatule haiduc 🙂
Din link in link am ajuns la tine … mi-a placut! Mai vreau 🙂
Je tombe doucement comme tombe un arbre… Am inventat atâtea realităţi, încât ajunsesem să-mi pierd, pur şi simplu, prezentul. Am creat supradimensionalităţi şi fulgere senzoriale, m-am reinventat din mers şi am scris din mers. Dar de împăcat nu m-am împăcat cu mine. Nici măcar cu acel eu este un altul. De fapt, nu m-am împăcat nici în prezent, deoarece a crea realităţi şi irealităţi înseamnă a zămisli permanent câte un nou labrys, şi goana continuă… Dragostea este o stare, o durată. O realitate. A o (re)inventa în pagină înseamnă căutare. Dar este de ajuns? Dragostea se trăieşte, apoi se discută, se scrie despre ea. Mistere, taine, eliptice…
Cineva spunea despre misterul unei femei: femeia nu trebuie înţeleasă, ci iubită!!
Şi eu cum te citesc?
Tu creezi labirinturi? Eu vreau să ajung în centrul unuia 🙂 Şi să mă descătuşez.
Dulce, tot imi place aici la tine … mai ales lubenita aia din poza de la antet ( pepene rosu)! asa mi-ai facut pofta!
Din nou, aceeasi intrebare: „tu chiar existi asa? …esti chiar asa? dulce, intleg! …dar chiar asa? incat ti se revarsa dulceata in cuvinte !?”
Dragă Mara, nu-s cuvintele mele. Vin de prin stele. Şi nu-i doar un fel de a spune 🙂 De-acolo e mierea şi laptele de-acolo şi el. 🙂
Deea, intr-o zi o sa-ti fac cunostinta cu Lorelei, cea mai dulce dintre femei. Cea mai indragostita. Sunt subiectiv, n-am cum altfel. 🙂
Te citesc de mult, ai un talent remarcabil de a pune simtiri in cuvinte. Te superi daca-ti spun totusi ca Lorelei stie sa faca cele mai frumoase declaratii de dragoste? 🙂
Frumos!
buna!
frumos
http://www.clujmuenchen.ro/?tag=/prozopoem
Multumesc pentru spreciere 🙂 si la tine aici e de-a dreptul mirific!
Da 🙂
Sa nu te opresti niciodata din scris! Sa nu te opresti din a simti intens! Ca o faci ca din carti. 🙂 Esti personajul pe care l-am intalnit in repetate randuri, dar pe care nu l-am cunoscut niciodata cu adevarat.
O adevarata intruchipare a fortei explozive a tineretii! Vizita prin blogul tau m-a inseninat si m-a facut sa uit o clipa de cenusiul vietii de zi cu zi, abia impestritat ici si colo de petice de curcubeu. Multumesc. 🙂
Îmi face o plăcere deosebită, să vă urez Sărbători Fericite! şi un nou AN NOU cu bucurii şi împliri depline. LA MULŢI ANI !
So, Sie sind ein natürlicher Rothaarige mit Sommersprossen und mehr?
Suspectez că această tăcere înseamnă că ești una dintre cele vopsite, nu?
Tăcerea e din cauză de neştiinţă. Habar n-am ce m-ai întrebat în germană:)
Româna îmi e întrucâtva mai familiară, Ragnar. Vorbeşte-mi ca unei femei simple din popor 🙂
Am vrut să încep cu un cuvânt pur romanesc: sanchi!, dar m-am abținut. Am întrebat dacă părul roșcat care-l zărim în fotografie (dacă ești tu în ea) este natural, mai precis dacă ești o roșcată naturală cu pistrui și toate cele.
🙂
Salut,
As fi interesata de un schimb de linkuri. Daca esti de acord trimite un mail la: mihaela.editor@gmail.com
Te pup,
Mihaela
Vine primavara si vine si 2011.
mai scrii?
mulţumesc pentru inedita ipostază de prietenă a ta. inedită – pentru că nu mi-ar fi trecut prin cap că mă poţi considera astfel când n-am comentat decât de 2-3 ori pe blogul tău – e prea mult, poate! inedită pentru că nu-mi puteam imagina, citindu-te, că tu mă crezi prietena ta. a fost o surpriză plăcută şi-ţi mulţumesc iar. am speranţa că vom vorbi mai des, nu neapărat pe blog, nu doar pe blog…
când vei ieşi din silenzio stampa, sper să accepţi o invitaţie în oraş. 🙂
mulţumesc din nou.
zile frumoase, chiar dacă afară e frig şi trist.
imi place atat de tare de parca am dat de mine…pe internet si ma plac foarte muuult…si ma regasesc in ce scrii mai si vie si mai de-adevaratelea…
Ce bine să ne fim oglinzi unii altora:))
Buna ziua ,
Am vazut ca aveti un blog interesant, as dori sa va propun un schimb de linkuri .
Site-ul nostru este http://programseniorispania.ro/blog/
Numele cu care vrem sa ne regasim in blogul dvs este : programseniorispania .
Noi am pus deja linkul dumneavoastra in Blogroll-ul nostru .
Asteptam ca si dumneavoastra sa faceti la fel .
Multumim de colaborare .
Tare bine scrii, Andreea, Dulce Deea…:))
Mulţumescu-ţi, dragul Constantin:)) sentimentul e reciproc:)
scrii altfel, iar acest lucru e de nepretuit. ..cuceresti si pastrezi. curat, sincer si plin de intelepciune!succes!
Absolut superb. Parca am facut dragoste!!!!!!!!!!!!
Mă bucur, Crris:) Ce poate fi mai frumos decât să facem dragoste?:)
Aha, deci inca mai treci pe aici din cand in cand! 🙂
Surprinzatori, googleing ceva in portugheza am dat printr-o eroare de indexare de blogul tau. Aparent ma gandeam ca este al unei copile de 12-13 ani dupa name, dar m-am inselat.
Ma inclin !
Iti multumesc Deea, m-ai facut sa lacrimez, m-ai facut sa rid, m-ai facut sa simt. Multumesc !
Merci că mi-ai vizitat siteul dulce Deea!
Bine te-am găsit!