Skip to content

Una, două, trei, pietre scumpe câte vrei!

Mai 26, 2013

Victoraş se pricepe la lucruri pe care nu le-a arătat nimănui. Să învârtă măslinele în farfurie până se prefac în smaralde e o nimica toată… şi să le învârtă atât de repede, încât redevin măsline cât ai bate din palme… e simplu. E normal… în fond toţi oamenii respiră, doar nu se consideră nimeni foarte original pentru asta!

Lucrurile pe care şi le doreşte Victoraş se petrec. Uneori pune şi el un pic umărul, ca în dimineaţa aceea, când a făcut o omletă. A convins-o pe mama că poate să amestece singur gălbenuşurile şi albuşul. Nu, n-o să scape farfuria… nu, nu e prea grea pentru el… (şi-a menajat mama şi nu i-a mărturisit că a ridicat fără ajutor butoiul din beci, de la buni, astă-vară, când a văzut că regina furnicilor nimerise dedesubt şi nu mai putea să iasă din cauză că i se înţepenise în lemn un colţişor de coroană…)

Lui Victoraş îi sunt simpatici oamenii mari. Ştie că ei doar fac pe serioşii. În fine, unii chiar se străduiesc să-i convingă pe ceilalţi şi atunci vorbesc puţin cam mult şi cu tot felul de „asta nu se poate”, „asta nu e bine”, „asta nu e voie”.

420153_332000080184735_21211386_n

                                                                                                                         foto Edouard Boubat

Dar Victoraş a aflat că toţi oamenii mari s-au născut bătrâni. Bătrâni, bătrâni de tot. Şi pe măsură ce trece timpul cresc înapoi, iar lumânările pe care le suflă când le face mama lor tortul sunt din ce în ce mai puţine. Şi atunci când ei ajung să poarte pantaloni scurţi, să-şi julească genunchii căţărându-se în copaci, să uite tot ce au citit şi să nu mai aibă nevoie să ştie alfabetul, pentru că ei aud poveştile direct de la sursă, din birourile văzduhului, de unde li se dictează şi scriitorilor, ei, bine, atunci sunt ei nişte tipi chiar înţelepţi.

„Dar tu, l-a întrebat cineva pe Victoraş, odată, tu de ce nu te-ai născut bătrân-bătrân?” „Păi, eu sunt deja fericit. Eu nu mai am nevoie să mă fac înţelept pentru asta,” i-a răspuns Victoraş chiar în momentul în care învârtea cu iuţeală miraculoasă măslinele, iar ochii lui străluceau ca nişte smaralde.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: