Şi tristeţea ar închide surâzând ochii

Aş lua toate cuvintele şi le-aş scutura cling, cling în aerul înstelat. Cling, cling, cling până se rotogolesc peste ierburi clopoţei şi licurici.
Aş vindeca de tristeţe cântecul acesta şi dacă nu mi-ar fi cu putinţă i-aş spune ca între visători: Ssssssst, hai să lăsăm doar vocea ei. Să lăsăm suspinul ei de preaiubită să umple lumile. Vrei?
Şi tristeţea cred că ar încuviinţa în tăcere şi ar închide surâzând ochii.

Îl mai ascult o dată. Şi aud alte cuvinte. Şi sunt de dragoste, de dragoste, de dragoste.