Skip to content

Să ne bucurăm aşadar

Noiembrie 7, 2012

„Nu mai plânge, Andreica, nu mai plânge, copile. Ai izbutit, nu mai plânge. O să plecăm amândoi. Tu vei făuri clopote, eu voi zugrăvi icoane. Nu mai plânge… Ce praznic a fost, câtă bucurie ai adus în sufletele oamenilor.
Nu mai plânge, Andriuşa, aşa, nu mai plânge, copilule, linişteşte-te.”

Am văzut filmul acum multă vreme şi am ţinut minte momentul acesta şi cuvintele acestea de parcă au fost dintotdeauna ale mele şi nici nu le-am ţinut de fapt minte, ci pur şi simplu au ţâşnit la suprafaţa conştiinţei şi au umplut totul de lumină şi duioşie.

Când le-am ascultat prima oară, plângeam şi eu în sala de cinematecă, cu suspine înăbuşite. Surâzând printre lacrimi, beată de o fericire căreia nu-i ştiusem gustul până atunci. Un triumf al spiritului, o bucurie care făcea să răsune totul în mine.

Să ne bucurăm aşadar, azi şi de-a pururi, făuritori de clopote, să ne bucurăm, cei-ce-zugrăviţi-icoane.

andrei-rublev-tarkovski-7-7-ro-sub-director-s-cut

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: