Skip to content

Coloraţi fosforescent. Şoptitor, foşnitor

Octombrie 16, 2012

Înainte să cred în Dumnezeu, arta a fost Dumnezeul meu. Şi a fost de-adevăratelea.  Ascultam cu o renunţare de sine pe care n-am mai regăsit-o decât în  marile momente de iubire pianul lui Chopin şi viorile lui Bach şi toate lumile lui Mozart şi iar pianul lui Beethoven şi al lui Rahmaninov, reciteam febril paginile cărţilor din care şi acum îmi amintesc uneori fraze întregi, am văzut şi răsvăzut filme care îmi deveniseră biserică şi prieteni, aşa cum s-a petrecut cu irepetabilul  „Călăuza”  şi „Câteva zile din viaţa lui Oblomov”.

Arta a fost Dumnezeul meu şi pentru că era singura formă de ieşire din mine însămi pe care mi-o imaginam pe atunci. Scriam, dar ştiam că nu am ce să spun îndeajuns de profund. Nu mă apucasem de povestiri ori de vreun roman, pentru că simţeam că nu-s pregătită. Nu m-am zorit să merg la cenacluri, n-am simţit că-mi arde pământul sub tălpi să public. Nu era nici lene, nici modestie. Simţeam de-adevăratelea că-mi lipseşte ceva. Intuiam.

După ce mi s-a schimbat viaţa din temelii şi l-am vrut pe Dumnezeu în mine, am vrut să-l trăiesc în mine, după aceea scrisul a devenit o experienţă uluitoare. Am simţit că nu pot povesti ceea ce nu sunt. Iar dacă povestesc ceea ce sunt trebuie să am grijă CE SUNT. M-am simţit responsabilă pentru enorma putere pe care o detonează cuvintele.

A fost o perioadă în care n-am mai putut scrie. Mă simţeam aşa de plină de zgură, aşa de amestecată cu ţărână, încât ce aş fi putut  spune  oamenilor? Ce sens ar fi avut să ocup şi eu un loc la etajul x al sanatoriului în care s-a transformat de atâta vreme arta şi să vorbesc şi eu despre dramele personale?  Pe de altă parte scrisul la care aspiram,  cel ce duce la sublim şi la catharsis nu-mi părea accesibil. Nu mă credeam în stare de ceva aşa de înalt. Şi am paralizat. O vreme chiar am paralizat, nu am scris decât ce ţinea de munca mea. Articole de tot soiul, mici, mijlocii,  scenarii de filme documentare şi nu numai…


Ba chiar vreme îndelungată m-am crezut fără imaginaţie. E greu să-ţi povestesc tot-tot.  Dar îţi pot spune că un anume gen de cunoaştere şi de experienţă au deblocat un strat de adâncime.  Şi am început să înţeleg că imaginaţie are cel care-l lasă pe Dumnezeu să imagineze prin el. Da, ceea ce citisem cândva la şcoală şi o luasem drept simplă metaforă – am început să simt că artistul e un flaut prin care suflă Dumnezeu. Şi chiar nu-i un merit. E un privilegiu. E un privilegiu că El ne inspiră. Ne aduce în pieptul lui respirându-ne şi ne trimite înapoi să-i purtăm suflarea.

Am început să simt că ideile nu-s ale mele. Jur. Simt că nu-s ale mele. De aceea duioasa de limbă română are expresia „Mi-a venit o idee”. Chiar aşa. A venit ca un oaspete. Ca un înger călător. Ideile sunt ca fluturi mari, coloraţi fosforescent, şoptitor, foşnitor. Fluturi care bat galeş din aripi pe lângă tâmplele noastre. Şi noi n-avem decât să ne aşezăm în iarbă, cu braţele desfăcute, surâzând. Să-i lăsăm să se aşeze pe umerii noştri, pe frunte, pe încheieturile mâinilor.

Cam de asta mă bucur eu de scris. Iar bucuria asta când vin şi se aştern pe inima mea fluturii, bucuria aceasta când Dumnezeu mă respiră inspirându-mă, nu are nevoie de notorietate literară. Şi de aceea când tu îmi scrii că ceva din paginile mele te-a mişcat până în adâncul sufletului, e mai preţios decât un premiu sau nu ştiu ce recunoaştere. De aceea când tu mă lauzi şi spui că am talent nemaipomenit eu mă înduioşez,  pentru că ştiu că sunt doar o albie prin care curge o apă mai înaltă decât strâmta mea fiinţă.

Anunțuri
9 comentarii leave one →
  1. morocanosul permalink
    Octombrie 16, 2012 9:25 am

    Plini de har sunt cei in care El se odihneste.
    Domnita in tara fluturilor ?
    Asta e sigur.
    Ideile nu cred ca tin de noi, tot ceea ce scriu nu e altceva decat o rescriere a ceea ce am citit sau a ceea ce mi-a fost dat. Ca un imens plgiat. Culmea e ca nu ma simt vinovat, indatorat, poate. Lucruri care iti sunt date si de care devii raspunzator, dar si asta stii.
    Nu laudam.
    Multumim doar, pentru curgere, pentru izvor si pentru albia care da sens curgerii.

  2. Octombrie 16, 2012 10:26 am

    Tare frumos, Înseninare:)

  3. Octombrie 16, 2012 2:53 pm

    Reblogged this on Tiberiuorasanu's Blog.

  4. Octombrie 16, 2012 2:54 pm

    Ţuc sufletul tău frumos frumos şi îndumnezeit. Şi hug!

    • Octombrie 20, 2012 9:20 am

      Mulţumescu-ţi, Tibi mult drag. Mă emoţionezi:)

  5. Octombrie 16, 2012 6:31 pm

    Pasere, esti Calauza, daca tot i-ai pomenit pe fratii Strugatki a caror carte am citit-o de muuulte ori, pentru cel care n-a gasit inca smerenia. Si mi-o doresc atat.
    Nu trebuia sa ne spui, scrisul tau este atins, ne-am dat seama. Nu-i bucurie ce simt cand citesc, caci ar fi prea putin, nici ingeri in stomac nu-s, c-au fost si, acum, teama mi-e ca-s si ei in cautarea lui Dumnezeu (de ce-ar fi ei privilegiati sa-L vada? daca-l cauta si ei neobositi?daca toata expansiunea accelerata a Universului nu-i decat o zbatere de aripi de ingeri in cautarea lui Dumnezeu? sau daca si ei isi zdrelesc pumnii lor de ingeri sa se intoarca aici?
    Doamne, Doamna, cate intrebari am…dar stiu ca, implacabil, raspunsul va veni.(?)

    • Octombrie 20, 2012 9:25 am

      Scumpa sufletului, îţi sunt recunoscătoare. Şi nu am cuvintele care să te îmbrăţişeze aşa cum merită inima ta înaltă. Inima ta adâncă. Inima ta atotcuprinzătoare.
      Te îmbrăţişez cu tăcerea în care sunt seminţele tuturor cuvintelor.

  6. Octombrie 17, 2012 10:29 am

    M-a atins pana in adancul sufletului. Fluturi frumosi porti la tample si pe mainile cu care scrii. Nu degeaba si nu intamplator te-a ales Dumnezeu… 🙂

    • Octombrie 21, 2012 7:11 pm

      Oh, draga mea. Mulţumesc de frumuseţea vorbelor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: