Inima ta de stele, inima ta cu tălpi ostenite

Şapte zile pentru iubitul meu, şapte zile de aducere aminte când eram departe, cu sufletul în şpagat peste mai multe oraşe, peste mai multe săptămâni. Şapte zile pentru Elixi.

ZIUA ÎNTÂI

Umbli prin stele şi le răscoleşti? Iei Luna şi bei miere de sub limba ei? Ce aproape eşti de inima mea. Şi buzele îmi ard şi însetează după tine. Şi te sărut fără sfârşit, sfidând orice depărtare.

ZIUA A DOUA

Ţi-am visat mâinile pline de jar. În pumnii făcuţi căuş scânteia mocnit o flacără care promitea să izbucnească imensă.

Ai văzut vreodată o zi peste care apasă o lespede grea de nori? Te uiţi pe cer şi cerul e verde întunecat, dar dincolo de el pulsează lumina şi norii sunt un pavaj din pietre printre care încep să răsară fire subţiri de iarbă. Sau norii sunt un burete aspru care se îmbibă de apa aurie a soarelui pe care l-au ascuns.

Aşa te simt, iubitule! O îndelung amânată descătuşare. Un fluviu de lumină care gâlgâie sub lespedea întunecoasă a unor dorinţe ce te lasă mereu flămând, mereu însetat.

ZIUA A TREIA

Tu curgi şi te topeşti în sângele meu de foc.

Tu ridici pe rugul oaselor mele inima ta de stele, inima ta cu tălpi ostenite.

Vino să te sărut, rătăcitorule!

ZIUA A PATRA

Îmi iau capul, îl ridic de pe umeri cu mişcarea imperioasă, definitivă cu care smulge tornada un acoperiş. Şi îl arunc în cuptorul propriei mele inimi care îl mistuie cu toate gândurile, toate fricile şi toate frustrările care l-au împovărat.

Plumbul capului meu se topeşte în inimă.

Tu eşti în continuare acolo, neatins de lava minţii mele. Tu, supravieţuitor al oricărei arderi, oricărei prăbuşiri, oricărui cataclism interior fiinţei mele.

Dacă tot ce sunt – cu piele, oase, sânge, amintiri şi trăiri ale prezentului – ar fi incinerat în cuptorul inimii mele, tu ai rămâne, crede-mă, ca un meteorit dintr-o substanţă necunoscută, indestructibilă!

ZIUA A CINCEA

Dacă vreau să găsesc un cuvânt care să te înveştmânteze, să te încoroneze, să-ţi fie sceptrul de rege care ţi se cuvine, acela este MISTER.

„O sticlă spartă care respiră încă urme de parfum. O mână dă deoparte perdelele care ascund un drum enigmatic.”

Sau… de ce nu? Mâinile tale  într-o noapte de vară, sub cerul înstelat, făcând să apară şi să dispară o monedă. Mâinile şi surâsul tău de Magician. Moneda răsare şi apune scufundându-se între degetele tale fluide, de parcă luna însăşi urcă şi coboară în oceanul secret al nopţii.

ZIUA A ŞASEA

Închid ochii şi mă inundă imaginea ochilor tăi. Din adâncuri, cu vuiet, cu răcoare, străbătând ceruri suprapuse.

Ochii tăi mă sorb, mă absorb, mă resorb şi-mi fac sufletul să se reverse.

Puterea ochilor tăi hipnotici, ochi tăi noptateci, de grele catifeluri.

ZIUA A ŞAPTEA

Şi Dumnezeu a făcut Lumea în şase zile şi în a şaptea s-a odihnit.