Skip to content

Să cad în ea, în fierbinţeala ei umedă, cât pot de adânc

Martie 24, 2012

Aşa scriai, aşa te promiteai, aşa mă cutremurai. Nu ţi-am povestit niciodată că am găsit un delfin într-o vară. Capodoperă lucioasă, şlefuit de apele pântecului din care venise. Eşuase la ţărm, neclintit în frumuseţea lui, ca şi cum moartea l-a ademenit lin, în oceanul din spatele oglinzii.

L-am îmbrăţişat şi l-am mângâiat multă vreme. Nu-mi venea să plâng, dar mă podidea o duioşie adâncă. L-am îngropat în nisip, ajutată de un prieten. Şi l-am legănat în mine, zile în şir după aceea. Veri de-a rândul mi l-am amintit.

Am păstrat micul carton pe care tu mi-ai desenat o inimă şi ai scris «Te iubesc». Nu arată prea bine. Cerneala s-a întins din cauza lacrimilor. Să nu le iei în seamă. Să nu.

“Del-fina

Nu ştiu de unde a apărut. A izbucnit în viaţa mea ca o ispită, apoi ca o durere, apoi ca o revelaţie, apoi ca o iubire care te face să tremuri, până la spaimă, până la orgasm fără sperma pe care o refuză întru a ţine totul infinit. Mă simt frustrat: aş vrea să sfidez timpul şi să-i fac o mie de copii şi copile. Nu mă lasă. Dar o vreau.

Vreau să fie a mea, doar a mea. Vreau să o iubesc prima noapte doar din priviri, a doua noapte doar din săruturi ale feţei: ochi, sprâncene, spaţiul dintre ele, buze, cerul gurii. Aş putea oare? Să o miros, să o gust – să o ating. Numai ideea că o ating mă înnebuneşte. Cum ai mângâia un delfin în mare, atunci când era să te îneci şi el te aduce la ţărm. Piele catifelată şi salvatoare. Apoi aş vrea să o iubesc delicat, ca un bărbat, să o fac să simtă că e a mea, să-i ascult ascunzişurile, să-i văd freamătul, să-i mângâi icnetele, să-i simt înţepătura sfârcurilor, să cad în ea, în fierbinţeala ei umedă, cât pot de adânc.

Vreau să scriu pe ea cu limba, cu penisul, cu marker-ul – un roman de amor pe care îl redactăm amândoi, râzând, în pauza amorului sau chiar în timpul lui. Fără limite. Să facem orice nebunie, privindu-ne în ochii larg închişi, tăcându-ne suspinele, speriind totuşi vecinii, stricând paturi şi covoare şi chiuvete. Şi paşi de dans. Şi somn de dragoste.

Iubita de ea, dragoste ieşită din neant, mi-a cerut să-i scriu ceva, cu tandreţe fiindu-i teamă de nu ştiu ce. Îi promit ca o s-o desenez cu inimi de iubire, până când o să spună că a ajuns la capătul infinitului de azi, şi că mai e şi mâine o dimineaţă, o zi, o noapte, în care să ne alunecăm la nesfârşit.

Elixi al Ei”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: