Skip to content

Am obosit am obosit

Februarie 6, 2011

 

.. am obosit. Ştiu ce să fac şi totuşi nu fac. Şi mereu îmi găsesc pretextul de a nu face pentru că am obosit. Şi oboseala asta creşte şi o împing la limită, dorm puţin sau nu dorm cu nopţile. E o foamete de timp, de imagini, de stări, de oameni, de cuvinte, pentru că nu-mi  populez timpul cu ceea ce îmi hrăneşte sufletul. Asta mă oboseşte. Asta mă face să fiu hămesită. Mă transformă într-o devoratoare.

Nu mai vreau să tânjesc mereu şi mereu după ceva din afara mea.  Nu mai vreau să-mi imaginez că  cineva are ceva să-mi dăruiască.  Dacă o face e chiar un privilegiu. Dar cine să umple un gol pe care singură îl adâncesc? Cine să se ocupe de ceva pe care îl ignor, îl ascund de mine însămi? Şi nu de ieri, de azi, ci de atâta amar de vreme, de atâţia şi atâţia ani… Am obosit să nu fiu om cu adevărat. Să mă simt vinovată că nu sunt om cu adevărat. Dar vinovăţia, la rândul ei, nu foloseşte la nimic.  Mă secătuieşte de energie şi mă blochează în acelaşi punct.

Aş vrea într-o bună  dimineaţă să mă trezesc într-o casă simplă. Văruită în alb. Undeva, în mijlocul unei poieni cu maci. Sau cu lăcrămioare. Şi să-mi afund faţa în iarbă, să o sărut. Să mă aşez la pieptul pământului şi să-i ascult în linişte respiraţia. Să fiu împăcată şi să devin cu adevărat plină de iubire. În loc să alerg după iubire şi să  o confund cu exaltările mele, să las iubirea să mă pătrundă, să mă locuiască.  Am obosit să mă simt străină de mine însămi. Şi să fug mereu spre oameni, ca să mă imaginez iubitoare şi caldă şi bună, spre trăiri intense, spre cuvinte pe care le spun ca să uit, să uit că am ceva de vindecat în mine, am ceva de întemeiat în mine.

Pe cine iubesc eu cu adevărat în lumea aceasta? Pe cine am iubit vreodată? Adevărul teribil este că pe nimeni. Nu m-am iubit niciodată pe mine. Aşadar n-am iubit niciodată pe nimeni altcineva.  Ce poate dărui un om care nu se are nici pe el însuşi? Nimic. Nu am dăruit niciodată nimic. A fost o părere. Mereu am vrut ceva pentru mine atunci când m-am îndreptat spre ceilalţi, măcar sentimentul că sunt om, că am suflet, că pâlpâie în el frumuseţea. Aşadar nu am dăruit niciodată nimic. Asta sunt. O cerşetoare care vorbeşte de parcă ar fi împărăteasă. Deşi se simte ca o cerşetoare, se ştie o cerşetoare. Dar se îmbată cu propriile cuvinte. Uneori îmi doresc să nu fi avut expresivitatea vorbirii. Poate că m-aş fi ferit de multă suferinţă şi timpul rătăcirii mi-ar fi fost mai scurt.

Nu îndrăznesc să scriu lucruri din astea. O fac rar de tot, pentru că nu vreau să sporesc tristeţea lumii cu momentele în care simt că am obosit… Ştiu că jeluirea nu reuşeşte decât să amplifice durerea. Nu îndrăznesc şi pentru că mi-e teamă să privesc adevărul în faţă. Să mă privesc aşa cum sunt. Fără toate explicaţiile şi întorsăturile de frază la care mă pricep aşa de bine.

Când mă voi hotărî să ajung în mine însămi? Ai milă, Doamne, ai milă de mine, care-mi amân adevărul fiinţei cu atâtea nimicuri… Plânsul nu înseamnă nimic, deşi, Tu îl auzi, îl auzi, chiar dacă nu scot un suspin… Lacrimile nu folosesc la nimic. Nu folosesc decât atunci când sunt prefaţa unui triumf al spiritului.  Mi-e dor de Tine, Dumnezeişorul meu. Mi-e dor de mine. Ajută-mi, Tată, ajută  slăbiciunii mele.

 

 

 

 

Anunțuri
133 comentarii leave one →
  1. Adri permalink
    Februarie 7, 2011 12:27 am

    Iubito! Impune-ti vointa sa nu mai folosesti computerul noaptea. Internetul devoreaza pe cel care nu-l poate stapani si treptat ii ia sufletul. Tu poti sa te stapanesti in numele iubirii. Aceasta te va motiva sa te disciplinezi.
    Daca-ti vin idei noaptea noteaza-le intr-un carnetel secret cu chei de citire pe care le stii numai tu (nume, locuri, cuvinte specifice, etc.).
    Si ia aminte ca pierzand/ alungand o parte din sufletul tau vei avea o imagine distorsionata despre lume.
    Si mai aminteste-ti ca cineva acolo te iubeste. Si nu renunta la roua diminetii, la campul cu flori si la rostogoliri prin iarba de dragul de a multumi lumea virtuala care cheama si striga – Unde esti Deea?
    In tine exista lumea reala a sufletului, pe aceea sa o cauti si in ea sa traiesti.
    Si pe mine ma iarta ca am folosit mijlocul numit internet pt a face cunoscute acestea. As fi preferat metoda de la inima la inima, de la suflet la suflet. Tine minte acestea.
    Si te rog toate acestea in numele IUBIRII. Raspunde-mi doar in suflet si te voi intelege.

  2. Februarie 7, 2011 6:49 am

    Buna dimineata Dulcedeea!
    – Ai o predilectie pentru nefast in fata caruia si cel invocat de tine ar ridica neputincios din umeri! Nu spun ca „vindecarea” e simpla. Nu. Dar exista remediu. Si unul chiar sigur. – A fi vesel! -. Greu de gasit veselia. Umorul e o chestie rara. Dar incearca sa imparti angoasele tale la mai multi asta intr-o comunitate mai optimista. Vei avea o povara mai usoara, mai luam si noi din ea. Si incearca sa comunici mai mult, cu cine crezi tu. Mai treci pe la blogul meu, poate-ti smulgem un zimbet. Ar fi un inceput. Si mai spune si tu ceva celor ce-ti scriu macar din cind in cind! Pa!

  3. Februarie 7, 2011 7:36 am

    Esti altfel aici. Mai simpla si mai autentica decat oricand altcandva.
    Cu toate astea as prefera ca autenticitatea sa aiba de suferit, as vrea sa iti vad din nou randurile exaltate si epitetele rasucite.
    Si ai dreptate, mai intai trebuie sa te iubesti, sa te pretuiesti, sa te rasfeti pe tine insati. Restul vor veni de la sine.

    • Martie 16, 2011 4:15 pm

      vezi de ce am blog?
      de aia.
      restul se aşterne ca primăvara pe copaci.

  4. Februarie 7, 2011 8:30 am

    Why? Dulce Deea, Why?(Am mai întrebat eu ceva şi nu ai răspuns…)

  5. cunipop permalink
    Februarie 7, 2011 9:50 am

    Draga Deea, te-ai aflat intotdeauna in fata nostra si te-ai straduit atat de mult sa ne zambesti, sa ne alinti cu scrierile tale, ne-ai dat curaj dar niciodată nu ai avut ochii atât de umezi ca acum. La rândul meu, iți spun ca in acel adanc intuneric exista intotdeauna o sclipire de speranta, exista inca mesaje pozitive, cultivand frumosul in noi insine, in lucrurile care ne inconjoara, in cei din jur, in tot ceea ce ne face sa vibram si sa ne bucuram.

  6. Februarie 7, 2011 9:52 am

    de ce sa nu scrii mai des din astea?

  7. Februarie 7, 2011 10:15 am

    La ţară! Fugi o vreme la ţară, du-te să te vindeci de capitală, de internet, de intrigi, de shopping, de ţigănie, de tot ce în Bucureşti îţi poate părea urletul culturii şi civilizaţiei urbane. Întoarce-te câteva zile la sat, cât mai în vârf de munte, priveşte, ascultă, fotografiază şi vindecă-ţi sufletul pe care, de atâtea ori, ni l-ai oferit drept hrană. Du-te, îmbrăţişează copacii şi povesteşte cu râul, du-te şi întoarce-te cu ghiocei brândușe în priviri, să ne poți istorisi despre liniște, iubire şi veșnicie.

  8. cunipop permalink
    Februarie 7, 2011 3:36 pm

  9. Februarie 7, 2011 3:48 pm

    Esti pe un drum periculos… Mie mi s-a ars microprocesorul… Si acum umblu cu pastilele la mine… Fii foarte atenta…
    cu prietenie,
    andrei

  10. Februarie 7, 2011 5:25 pm

    Nu, DragăFoarte DulceDeea, NU ai obosit!

    Este imposibil ca IUBIREA să obosească.

    Este imposibil ca tu, purtătoarea de cuvînt sublim, a „Iubirii Pure a Patimii cu Suflet Luminos” , să oboseşti.

    Tu eşti o dăruitoare; eşti un balsam pentru sufletele celor care aşteaptă şi sorb trăirile tale dumnnezeieşti în numele IUBIRII.

    Tu eşti Împărăteasa celor care sorb minunatele tale imnuri închinate sublimului, tu eşti Împărăteasa cerşetorilor care aşteaptă de la slovele tale, izbăvirea întru iubire a bietelor noastre suflete bîntuite de incertitudini.

    Tu să oboseşti ?
    Lumea ar fi mult mai săracă şi mult mai tristă.

    Lasă lacrima să curgă şi mergi mai departe.
    Toţi cei pe care îi iubeşti, toţi cei care te iubesc, te aşteaptă iar, şi iar, şi iar, ŞI IAR!

    Sărut sufletul tău frumos!

  11. Februarie 7, 2011 6:10 pm

    Din pacate (sau din fericire …) suntem in noi insine , chiar daca suntem hotarati sau nu …

  12. Februarie 8, 2011 7:29 am

    Somn usor! noaptea e un sfetnic bun.
    Dar TE ai pe tine… cuvintele tale, dulceata lor, sensurile, inca ai vise, dorinte. Nu lasa oboseala, lehamitea sa te doboare de tot.
    Esti cum te vezi tu. Poate azi te vezi cersetoare si iti stergi aripile de noroi. Asta nu te face cersetoare permanent. Maine vei fi iarasi imparateasa. Peste lume, peste altii, si mai ales, peste tine. Dulce Duala Deea. Ai grija de tine!

  13. Februarie 8, 2011 10:32 am

    FRUMOS , la fel imi doresc , sa ma trezesc in mijlocul naturii , in pace

  14. Dunia permalink
    Februarie 8, 2011 12:49 pm

    Buna ziua Dulce,
    Eu te-am gasit azi. Imi place cum scrii. Nici ca se putea o zi mai buna sa te gasesc, am simtit vulnerabilitati comune, dar e de bine. Revin cu placere daca mi se permite!

  15. thetimeismine permalink
    Februarie 8, 2011 1:26 pm

    Ai să gaseşti zâmbetul care o să te ţină toata viaţa !! ….doar că trebuie să mai trece prin câteva probe ..

  16. Februarie 8, 2011 1:34 pm

    Buna Deea D! 🙂
    In urma cu cateva minute am dat peste blogul tau si am avut indrazneala, am fost curioasa sa aflu cine esti. Cele citite mi-au lasat o anume parere despre tine, dar stiu ca nu asta e important acum.

    Simplitatea si firescul pe care ti le doresti spun mult despre tine. Nu am un as in maneca dupa care sa ma ghidez, ce îţi scriu sunt doar cuvinte sincere, chiar dacă sunt o străină pentru tine. Eşti o pagina mult prea dificila si prea greu de inteles pentru multi şi chiar pentru tine insuti. Stiu ce vorbesti aici, stiu ca poate nu ma crezi ce spun, dar stiu clar ca citesti ce scriu si poate asa descoperi ca nu esti singura intr-o astfel de situatie, desigur iti pastrezi unicitatea, pentru ca toti suntem unici prin viata. Nu uita, tu poti fi cea mai puternica razboinica sau cel mai mare dusman.
    Te pup dulce:*

    Much Love,
    Bixa<3

  17. Februarie 8, 2011 8:58 pm

    Singurul repaus e să ne oprim și să strigăm am obosit. Așa, către nimeni.

    • Februarie 9, 2011 6:31 pm

      Bine zis !

  18. deepiny permalink
    Februarie 9, 2011 3:45 pm

    E randul meu acum? 🙂 😦

    Momentul asta nu trebuie sa-l scapi, nu trebuie sa-l pierzi si sa te risipesti, trateaza-l ca pe o comoara de mare prêt.
    Iti propun un exercitiu:
    Urca-te repede intr-o barca cu panze imaginara care pluteste in deriva pe o intindere nedelimitata, de jur imprejur. Iti inchipui ca nu ai nimic la tine, decat foarte putina apa, pentru 3 zile, (cam asta-i perioada de surescitare -chin maxima). Nu vezi nimic venind din afara, sa inoti se intelege, nu ai forta si nici vasle n-ai la tine si nici motor.
    Nu bate niciun fir de vant si s-a spus ca nici nu va bate curand. Esti singura. Complet.
    Ce faci? Astepti? Pe sus nimic nu zboara. Dupa ce-ti trece disperarea si autoreprosurile ramai doar Tu cu Tine. N-ai incotro. Veti deveni prieteni. El, prietenul, singurul care (mai) are forta, iti pune o intrebare: Ce faci, te pregatesti sa mori sau inveti?
    Asa afli ca pana si vantul are o disciplina a lui. Interioara.
    Pe cand constati acest lucru, el chiar incepe sa bata.
    Singur si din afara. 🙂

    PS. In cazul tau insa exista si-o alternativa, cred ca ar trebui sa iei mai in serios sfatul lui Adri, cel de la al treilea “Si” in jos.

    Stii, eu cred ca tu ai facut déjà exercitiul acesta! Si … (al cincelea), nu te mai pierde pe tine, om valoros!

  19. Februarie 9, 2011 9:27 pm

    e normal sa obosesti.e normal sa simti ca cedezi.e normal sa fi dezmagit…e anormal sa nu treaca.cateodata un somn rezolva totul.iar Dumnezeu…are pre multa treaba…

  20. Februarie 10, 2011 1:25 pm

    Am fost si eu acolo, in cercul plangerii. Am alergat si eu dupa sufletul meu imprastiat in zambete. Am primit in final nenumitul, caci n-as fi stiut sa definesc in cuvinte atat de perfect ceea ce-mi lipsea. Cel Bun aude intotdeauna cand il chemi, Deea!
    Noi, prietenii tai, te iubim.

  21. clemence permalink
    Februarie 10, 2011 3:59 pm

    intoarce-te mai des spre tine insati. stiu ca e dureros, dar..no pain no gain. un suflet asa de frumos ca al tau…
    ia-ma si pe mine in casa ta alba, simpla..

  22. Jazz permalink
    Februarie 10, 2011 5:43 pm

    M-ai chemat – am revenit 🙂
    Fiecare durere pe care am trait-o mi-a rupt bucati din suflet, pe care le-am facut pachete mici si le-am aruncat departe ca pe un cadavru de care vrei sa scapi, ca sa pot inainta fara povara. Apoi dupa un timp, cam fara chef am observat ca nu mai am nimic de aruncat si tot nu ma mai simt suficient de usoara ca sa inaintez. Si-atunci m-am gandit ca imi vreau sufletul inapoi oricata oboseala a cautarii si dezamagiri in plus ar insemna asta. Da-ti voie sa fii obosita, dar nu te opri din cautare. Iti poti regasi sufletul si in vis cateodata. Atunci vei redeveni intreaga. Iar daca bucuria regasirilor acestea nu te va vindeca de oboseala… permite-ti doar sa fii obosita inca o data.

  23. Februarie 10, 2011 10:41 pm

    Dincolo de parerile fugare ale tertilor si de compasiunile sincere – momentul are dramatismul lui , insa nu este altceva decit intrarea in normalitate , intr-o anume normalitate . As fi putut semna fara doar si poate acest text undeva prin aprilie anul trecut cu foarte putine cuvinte schimbate . Aceasi neputinta imensa , izvorita din aparenta singuratate … casicind Dumnezeu ar fi plecat unpic …
    Lucrurile se vor fi asezat – cind vei citi comentariul acesta , si nu vei mai fi singura deloc .

  24. Februarie 11, 2011 1:27 am

    credeam ca esti cea mai fericita tanara femeie dupa cum ne scriai.iubirea neimpartasita oboseste rau.iti roade sufletul daca n’ai un iubit nu sta in casa nici singura in varf de munte.mergi in cluburi.mergi unde-s barbati multi.eu am numit-o boala lui stendhal.suferea de lipsa iubirii reale,de mangaieri,de sarutari ,de resppratii in ceafa,si pe gat.
    daca ai un prieten si nu pricepe sa te treaca in lumea reala,atunci nu el ti-e sortitul.lasa-l si cuta-ti sufletul pereche.
    poate ne-ai dus cu zaharelul sa vezi cum iti reactioneaza prietenii virtuali.”OBOSITOAREO”

  25. Februarie 12, 2011 10:46 am

    bucura-te si foloseste din plin ceea ce stii bine ca ai:
    expresivitatea vorbirii

    chiar si printe susine
    larima este atit de expresiva….

  26. Februarie 12, 2011 8:30 pm

    Bună Deea,
    Când mă apucă disperarea, mă gândesc la viaţa femeilor din Afganistan şi-mi trece imediat.
    Dar, ce-i drept, eu nu-s niciodată singură: fetele, rugbistul, motanul Frederick şi stolul de păsărele personale sunt mereu în jurul meu, înţelegători şi iubitori!

  27. Februarie 13, 2011 8:47 am

    Cand nu ma regasesc ma ascund,cand ma intorc sunt slaba,cand sunt slaba tip,cand tip ma infurii si cand ma infurii demontez o iluzie ca sa fabric alta.
    Si tu poti sa faci asta neobosit de frumos.

  28. Februarie 13, 2011 6:54 pm

    Zguduitor.
    Oboseala apare atunci cand vrem noi sa facem neaparat. Nu noi tre sa facem nimic. Mi-au dat lacrimile cand am citit „Dumnezeisorule”. Tu stii. Si pentru ca scrii de parca te uiti prin mine, iti multumesc.

  29. deepiny permalink
    Februarie 15, 2011 12:16 am

    Sunt ingrijorata Andreea, Deea-fetica, vreau sa stiu de tine, vreau sa fii bine, sa fii din nou inaripata, draga draga, tocmai acum cand erai toata luminoasa, imi reprosez ca nu te-am mangaiat mai mult dar n-am putut, nu puteam sa te incurajez plangandu-te, trebuia sa te intaresc intr-un fel, da un semn, acum ar trebui sa fii mai libera ca vulturii fiindca acum ti-ai doborat si ultimul zid pe care ti l-ai ridicat, nu vei gresi si n-ai gresit nimanui, n-ai facut decat sa-ti oferi singura ce ti-a refuzat viata,

  30. deepiny permalink
    Februarie 15, 2011 12:16 am

    nu ai luat nimic nimanui, te hraneai cu insusi sufletul tau, si a fost doar o infima particica din tot ce le-ai dat
    Te-am descoperit prea tarziu …altfel ti-as fi spus din timp sa-ti pui platosa din pene de inger atunci cand te vei apropia de El atat de tare

  31. Februarie 15, 2011 11:32 am

    „am obosit sa nu fiu om cu adevarat”.”daca iubire nu e ,nimic nu e”a zis-o,pare-mi-se, evanghelistul[?]ioan[sunt ateu]referindu-se la iubirea fata de d-zeu.prin extindere si-a capatat adevarata semnificatie.omul devine trist si tristetea cronica oboseste,il transforma in filozof gandindu-se tot mai des la rostul vietii.ps: aceste randuri completeaza comentariul meu de pe 11/02/11.

  32. Februarie 15, 2011 1:05 pm

    mai. eu zic ca deja dureaza prea mult.
    hai, pune mana si scrie aici din sufletul tau… si mai vesel si mai trist, dar macar stii ca esti tu.

  33. Februarie 15, 2011 11:26 pm

    Multumesc.

  34. Februarie 17, 2011 1:36 am

    Esti îndrăgostită de cuvinte,Deea,ştiu şi cunosc starea !
    Iubeşti inspiraţia care te atinge,mai apoi cuvintele care se leagă dulce sub vraja ei,după citeşti articolul de câteva ori,îl revezi şi esti mulţumită de sine că ai făcut ceva,ai creat ceva,în realitate ,totuşi devine dacă nu chiar este pe moment ,deşărtăciune,fata morgana,moarte!

    Când am fost şi eu îndrăgostit de cuvinte,am citit într-o săptămână tot DEX-ul acela mare şi albastru din `98,doar să găsesc cât mai multe sinonime care să mă exprime cât mai clar cu putinţă,m-a ajutat sau nu,nu ştiu,dar pe zi ce trece îmi este tot mai greu să-mi recitesc propriile articole,chiar şi pe acelea în care pun suflet şi se nasc din simţire ! Oare de ce mi se intâmplă asta ? Pentru că omul,fiinţa umana tânjeşte nespus să ajungă cumva,cândva, oricum,doar să ajungă să se conecteze la trăirea pură,la acea Fiinţă Supremă a cărei massă infinită umple totul cu lumină şi simţire(în limbaj teolog iubire),şi în afară de ea suntem doar nişte amărâti pribegi într-o lume stranie şi pe alocuri ostilă !

  35. sami permalink
    Februarie 17, 2011 10:43 pm

    „intr-o buna zi” – o scuza pentru niciodata. Sa intelegem, noi astia ce-ti tot asteptam reintoarcerea, ca te-ai hotarat sa zbori? Daca-i asa, pe mine ma doare, dar felicitari. Zboara!

  36. elena agachi permalink
    Februarie 18, 2011 1:07 pm

    pana la urma toti obosim! e normal, cred!

  37. Februarie 19, 2011 7:32 pm

    se pare că eşti foarte aproape de Dumnezeişorul tău, pentru că-L alinţi. tot El îţi va da şi putere.:-) îmi place cum scrii. recunosc: nu întotdeauna înţeleg trăirile, dar respect alegerile fiecăruia.

  38. roxana permalink
    Februarie 20, 2011 12:24 pm

    Poti crea un intreg univers din cuvinte. Poti aduce bucurie oamenilor care te citesc si au nevoie de tine. Parerea mea e ca ai nevoie de un echilibru intre viata reala si cea descrisa in cuvintele tale. Iti vei gasi linistea cand vei fi aceeasi fiinta:)Cand ceea ce scrii va reflecta cine esti cu adevarat. Atunci nu vei mai simti un gol, nu vei avea senzatia de fals. Si ai dreptate! D-zeu te va ajuta daca vei crede in puterea Lui! O zi frumoasa iti doresc:)

  39. vacitim permalink
    Februarie 20, 2011 3:58 pm

    Hey….comentariul meu e cam tarziu si sper din suflet ca intre timp sa iti fi gasit energie. Daca nu, iti trimit mii de zambete si ganduri frumoase, impreuna cu tone de energie ca sa te refaci 🙂
    Te asteptam inapoi pe blog 🙂

  40. roxana permalink
    Februarie 20, 2011 6:04 pm

    Imi cer scuze pentru”e”-ul mancat mai sus: de la „poti- creEa” Si daca tot veni vorba de alimentatie, ce ar fi daca ai face o cura de vitamine? O idee buna ar fi sa faci si sport, sa iesi sa te plimbi prin parc. Ai sa vezi ca cei care te citesc te vor astepta, si o saptamana, o luna, doua, un an, pana te refaci. Vezi cata lume iti sare in ajutor cu o idee, un gand bun? Asta ar trebui sa te faca sa zambesti:)O seara buna iti doresc si sper sa iti refaci fortele!

  41. Februarie 22, 2011 10:59 am

    Dulce Deea, trebuie să-ţi fie foarte greu… atâtea comentarii şi tu nu dai nici un semn… sau poate că nici unul nu corespunde aşteptărilor tale şi crezi că poate nimeni nu înţelege CU ADEVĂRAT prin ce treci…
    Hmm… am cunostinţă de starea aia prin care treci şi tu acum… parcă ar fi o implozie cu efect întârziat… cred că secretul e la îndemâna ta: încearcă să transformi implozia asta necruţătoare şi prezentă în tine fără pic de răgaz în explozie… Erupe!
    … sunt convins că ştii lucrul asta banal, că eşti şi vei fi tu tine tot timpul! Aşa că cea mai bună variantă e să ai grijă de tine(şi)în tine! Cruţă-te căt mai repede fiindcă vei avea nevoie de tine… drumul e lung şi nu te găndi să rezişti… gândeşte-te să-l parcurgi cât mai plăcut cu putinţă!

  42. roxana permalink
    Februarie 23, 2011 8:22 am

    Am ascultat azi acest fragment si m-am gandit la tine. Ce parere ai?http://www.youtube.com/watch?v=YCAl_dhoENc&NR=1

  43. Februarie 23, 2011 8:51 am

    Păi dacă ai obosit,pleaca…uite zarea cum te îmbie. Eu asa fac. Plec.În fiecare zi în care se adună sfârșeala aia grea, închid ochii și fac salturi nesfârșite. Pînă într-o zi cînd o să plec cu adevărat…

  44. Februarie 23, 2011 9:15 am

    ar trebui sa fie un buton aici pentru abonare rss. si utilizatorii google reader sunt oameni!

  45. Februarie 25, 2011 8:59 am

    Ai lasat umanul sa iasa la suprafata in paginile acestui post. Cumva imi pare rau ca persoana plina de veselie si sexualitate exacerbata are si stari proaste, iar pe de alta parte, e si-un sentiment de incantare invidioasa – „uite domne ca nici rozul sexoasei deea nu-i chiar atat de roz si seamana putin cu gri-ul meu. Sunt om si eu, functioneaza si la mine principiul caprei vecinului.
    Dar mai mult decat cele de sus, postul tau imi creeaza o senzatie pe care nu o pot descrie. Prin el ai pierdut ceva din atitudinea de zeita olimpica, iar eu am mototolit putin gandul acela care ma tot bantuia, ca semeni atat de mult cu cea care a fost prima amanta din viata mea.

    • Februarie 25, 2011 8:24 pm

      Nimeni nu-i perfect dar… să ai o amantă ca o zeiţă olimpică şi s-o laşi să-ţi scape, mon cher?

  46. Februarie 26, 2011 11:15 am

    pentru regasirea seninatatii

    http://www.poezie.ro/index.php/poetry/20416/Lauda_omului

  47. Februarie 26, 2011 5:58 pm

  48. Februarie 26, 2011 7:34 pm

    ma umflu in pene ca ti-am dat diagnosticul corect. constat ca si tiberiu ogasanu l-a depistat tratandu-te cu o melodie de suflet corespunzatoare.spor la treaba.

    • Februarie 26, 2011 8:24 pm

      🙂

  49. Februarie 26, 2011 8:41 pm

    Dragă Deea, te înţeleg.
    Tu ştii cel mai bine cît balsam tămăduitor pune tăcerea peste sufletul tău învolburat…
    Eu, aştept să revii.
    Aştept şi aştept. Ştiu că vei reveni. Ştiu! 🙂

  50. Februarie 28, 2011 6:02 am

    http://www.youtube.com/watch?v=_hmiH_F7m8Y de care am luat cunostinta de la
    http://www.adriangeorgescu.ro/. si odata acolo, http://www.adriangeorgescu.ro/2011/02/26/in-cautarea-timpului-pierdut/. Cred ca-i cam pe aceeasi lungime de unda cu ce-ai zis tu mai sus.
    Apoi ca sa compensam cu voie buna:

    🙂

  51. Februarie 28, 2011 5:16 pm

    Deea, continuă-ți ideea.

    • Helena permalink
      Februarie 28, 2011 7:25 pm

      Subscriu la comentariul inspirat al lui Rares, cu aceasta ocazie ii zic ca mi-l cam si place in ceea ce scrie(ca la mine acasa nu am avut curajul, ca m-am intimidat si am rosit, mda, :))

      Deea, continua-ti m’deci ideea, si obloanele/ferestrele inchise invizibil sunt tot inchise pentru noi cei care venim aici sa te vedem, sa te citim si sa ne umplem de tine for ever & ever after.

      Amin tot that, dear sis’.

  52. Martie 3, 2011 7:50 pm

    … pescăruşul Jonathan Livingstone…

  53. Martie 5, 2011 6:15 am

    Bre! 6 februarie? Păi… mama ei de viaţă! Chiar ai obosit? 🙂

  54. Martie 6, 2011 7:40 am

    Of, fată dragă, bravo pentru insomnie, veşnica foame, golul care se adânceşte, vinovăţie; pentru Johnny Cash, frumoasa jeluire şi pentru multe altele în care m-am regăsit. Lasă cuvintele să-şi facă treaba… Te-am adăugat cu mult interes.

  55. nuclearrr permalink
    Martie 8, 2011 5:26 am

    8 Martie
    Daca mai intri pe blog, la multi ani!
    Capul sus, esti mai puternica decat crezi !:)

  56. Martie 8, 2011 3:42 pm

    – Dulce Deeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeea!
    Stau la blogu’ tău de-un pleisocen jumate, cu trandafiru-n gură şi , zambile în mână, şi-am obosit aşteptându-te!
    Acu’ chiar plec!
    Da mai vin!

  57. gia permalink
    Martie 11, 2011 12:13 pm

    dulce, te iubesc.

  58. Tudor permalink
    Martie 14, 2011 11:42 am

    Ala cu barba care trazneste citeste si bloguri?:)

    Ti-am zis ca sunt membru fondator in Clubul celor ce mai obosesc din cand in cand. Completeaza o adeziune. Nu o sa te ajutam sa treci peste, dar o sa-ti fie mai usor sa o faci singura cand o sa vezi cat de comuna e starea asta 🙂

  59. Martie 14, 2011 2:58 pm

    „A pleca inseamna a muri putin” ??De ce Deea?De ce?

  60. Martie 17, 2011 5:28 am

    nu-mi place sa inviu oamenii cand o fac pe mortul.daca e grav [2 luni]poate e nevoie de capsulele GE32[antistres+anticancer]sau de medicul reprezentant in bucuresti al firmei din orastie.mergi si pe autosugestie.insanatosire grabnica.

  61. Martie 18, 2011 11:52 am

    Hei! Măi fătucă!
    De-oi veni a 3-a oara pi la tini, o fi rău di tăt, măi! Cu perfuzii vin, auzi? Acum scapi uşor! Iau doar o bucţică di lebeniţă, că tare mare poftă-mi făcuşi! Ai grijă! Să fii cuminti, măh…

  62. Martie 19, 2011 1:35 am

    o vaicareala de oboseala la o varsta atat de frageda si-o multime de sfatuitori.am cazut si eu in plasa.iesi din lumea virtuala si aruncate in vartejul celei reale.macar sa stii de ce esti obosita.sau iti place sa te simti cainata de cititori.

  63. Martie 19, 2011 1:37 am

    o vaicareala de oboseala la o varsta atat de frageda si-o multime de sfatuitori.am cazut si eu in plasa.iesi din lumea virtuala si arunca-te in vartejul celei reale.macar sa stii de ce esti obosita.sau iti place sa te simti cainata de cititori.

  64. Martie 19, 2011 3:20 pm

    cred că:
    1. blogul e închis;
    2. însemnarea e pentru cineva anume;
    3. Deea are viaţă în ea şi a părăsit lumea virtuală;
    4. Delfinuşca vrea să spuie că e bine la metrou;
    5. A spus cineva, ceva, despre o Xiuşă?

  65. cati permalink
    Martie 19, 2011 6:55 pm

    DEEAAA,

    CAUTA persoana care sa iti stie cantecul pe dinafara si sa ti-l cante, daca tu l-ai uitat cumva…
    CAUTA CU ADEVARAT, NU TE OPRI!

    Din ce ai scris tu in „” CANTA, NU TE OPRI!”” iti retransmit scanteia lui, cel mai frumos pasaj, care pe mine m-a orbit cu stralucirea adevarului si frumusetii lui:

    „”Un prieten adevărat îţi ştie cântecul pe dinafară şi ţi-l cântă când tu l-ai uitat. Cei care te iubesc nu se lasă înşelaţi de greşelile pe care le-ai făcut sau de imaginea catastrofală pe care o poţi avea uneori despre tine însuţi. Îţi amintesc frumuseţea unică a sufletului tău, tocmai când te simţi mai urât şi mai nevrednic. Îţi amintesc faptul că eşti complet chiar în momente când te consideri neputincios şi rupt în bucăţi, îţi aduc aminte că eşti curat, exact când te simţi mai vinovat. Şi te fac să vezi din nou care-ţi este menirea în această viaţă, tocmai când eşti mai confuz şi mai puţin încrezător.””

    Si doar ti se pare tie ca esti rupta in bucati… esti mai intreaga la suflet si la minte decat multi- daca nu chiar toti- astia care dam din taste p-aci…
    HAI, ARIPILE SUS, INGERAS!
    DA DIN ARIPI si ridica-te din tine insati!

  66. sonia permalink
    Martie 20, 2011 9:02 pm

    Stiu ca intamplarea nu e deloc intamplatoare, si totusi, ceva, ca o intamplare, m-a adus pe paginile tale.
    M-am simtit ca si cum asa fi plutit deaspura unui lac, a unor gheturi subtiri, avand in spate constiinta ca oricand s-ar putea rupe, eu sa ma scufund si sa ma pierd in ape nestiute… Dar…
    Nu m-am temut, am calcat cu grija sa nu tulbur imensul palat de clestar, in care vibreaza cu atata intensitate un cantec prelung… Poate ca ecoul lui m-a purtat pana la tine…
    Ma regasesc in trairile tale, doar ca nu am priceperea si harul tau de a scrie, dar ma mangai sublim…
    Citeam un comentariu al cuiva din cei ce sunt fermecati de scrisul tau, ca te citeste si il doare… Cum altfel? Daca simti, doare… Daca doare, traiesti… Daca traiesti, iubesti…
    Draga Dulce Deea, iti multumesc. De ce ?
    Fiindca existi, fiindca te darui…

  67. Martie 21, 2011 6:47 am

    Stiu unde esti. Ai plecat sa inoti cu delfinii din „The Big Blue”, nu-i asa? Va unduiti sub apa printre sunetele acelea hipnotice ale lui Eric Serra…

  68. Martie 21, 2011 2:09 pm

    Spunea DulceDeea

    https://dulcedeea.wordpress.com/2010/07/17/o-sa-va-raspund-azi-dragilor/

    Şi va mai spune, IAR!

  69. Martie 21, 2011 5:11 pm

    Deeeea! 🙂

    http://www.youtube.com/watch_popup?v=XKRj-T4l-e8&vq=large

  70. Martie 21, 2011 5:11 pm

    Deeeea! 🙂

    http://www.youtube.com/watch_popup?v=XKRj-T4l-e8&vq=large

    • Martie 21, 2011 5:26 pm

      Sorry pt. bis

      • Martie 22, 2011 12:33 am

        Las’ că-i foarte bine aşa! Să ajungă la toată lumea! Ne mai încălzim şi noi cu câte-un păhărel cât o aşteptăm pe draga de FoarteDulceDeea. 😀

  71. Martie 24, 2011 5:49 pm

    Aha! Ești vie! Tocmai când credeam că ai decis să părăsești această lume crudă. Am văzut că ai actualizat niște articole mai vechi… 🙂
    Nu mi-ai răspuns însă nici acum la întrebare: ești o roșcată naturală?

  72. Martie 28, 2011 5:44 am

    Am constatat că blogul tău lipsea din blogroll-ul meu. Numa’ ce am reparat chestia asta. Bafta!

  73. Martie 29, 2011 4:20 pm

    OOOK, citesc invers cronologic, de ieri spre-alaltaieri prin maine… pana, probabil, o sa scrii din nou 🙂 Si cum am constatat ca n-ai „prea” raspuns la comentarii, o sa-mi urez singur spor :))
    Odihna cu inspiratie!

  74. Aprilie 3, 2011 8:30 pm

    Nu te cunosc, nu ma cunosti… Nici macar nu santem apropiati in vreun fel… Nu am nici un drept sa te judec sau sa iti dau sfaturi si nu o voi face, insa pot sa-ti apreciez intensitatea si sensibilitatea… Poate pentru ca am fost candva pe acelasi drum si il pot intelege mai bine decat marea majoritate. Am ajuns in acest loc absolut din intamplare, nu caut raspunsuri si nu incerc sa le ofer. Sunt doar un necunoscut pierdut in noapte care a vazut in aceasta viata mult mai multe decat si-ar fi dorit sa vada, iar tot ceea ce doresc e sa-ti multumesc pentru acea parte din tine pe care ne-ai daruit-o noua tuturor…

  75. Aprilie 5, 2011 12:09 pm

    Hmmmm, mîine se împlinesc două luni de zile de cînd FoarteDulceDeea, tace!

    Hmmmm, am totuşi o mică rugăminte :
    Deeeeeeeeeeaaaaaaa!Pliiiiiz! dă-mi un semn pe mail ca să ştiu că ne pregăteşti ceva Bun, Bun, Bun şi Foarte, Foarte, Foooooarte Dulce!

    Bine ?
    Promit să nu divulg numănui! 🙂

    • Aprilie 5, 2011 6:32 pm

      tu îţi mai revii din oboseala aia?

  76. Aprilie 7, 2011 9:29 pm

    hmmm…imi place postarea asta 😡 (mai mult nu pot sa zic)

  77. viorel grecu permalink
    Aprilie 16, 2011 2:48 pm

    Un articol destul de interesant !

  78. Aprilie 22, 2011 10:03 am

    Un Paste fericit si senin iti doresc !

  79. Elza permalink
    Aprilie 23, 2011 6:59 am

    sarbatori fericite, Deea!

  80. Aprilie 24, 2011 4:16 pm

    Hristos a inviat !

  81. Aprilie 24, 2011 8:47 pm

    Lumina Învierii să îţi lumineze sufletul, calea şi viaţa!
    Hristos a Înviat!

  82. Mai 2, 2011 4:48 pm

    Bravo! Ai curaj. Este mare lucru sa te expui. Poti sa incepi sa te iubesti pentru asta :). Si daca intr-o buna zi te vei descoperi cu totul si ai sa te iubesti pe deplin, nu inseamna ca iubirea celorlalti va fi mai aproape de tine sau mai adevarata. Durerea tot o vei simti. Golul se umple tot cu sinele si golul lasat de lume -oameni- tot cu sinele se umple. Si sinele aceste, unii il numesc echilibru, altii dumnezeu, altii CINEMAistiecum. 🙂
    Ramai pe pozitii!

  83. Februarie 4, 2012 3:32 pm

    da. si eu…

Trackbacks

  1. Miscuit utile dulci « schtiel
  2. Iubeşte, iartă, mulţumeşte
  3. Chiar a venit ? « schtiel
  4. La multi cu martisoare! « Marin Toma's Blog
  5. In sfarsit : « schtiel
  6. Omagiu femeii! « Marin Toma's Blog
  7. Embrion « schtiel
  8. Alergator « schtiel
  9. Criza « schtiel
  10. În mansarda asta nu există scurtături |
  11. Realitate « schtiel
  12. Matrimonial de bloc pe scurt |
  13. Saga savanților polimicționați trilemic și karmic (partea a doua). Un alt punct de ideologie |
  14. Marioneta « schtiel
  15. Mama lui de trafic: no Fain! « Teo Negură
  16. Film « schtiel
  17. Yoggie « schtiel
  18. Imaginea unui matrimonial pe scurt |
  19. Poveste de vis (29) « Teo Negură
  20. Hermenaeutică de viseline |
  21. Electrozi « schtiel
  22. O veverita « schtiel
  23. Filimon și misterul stiloului de la Poștă (ecoul unei recente lovituri de teatru) |
  24. Scapare « schtiel
  25. O plimbare « schtiel
  26. Vis « schtiel
  27. Spre grădina cu migdali |
  28. Lumea mea « schtiel
  29. Vladek Zankovsky « schtiel
  30. Femeia de saltea |
  31. Borcane de cer în frigider |
  32. Thurisaz « schtiel
  33. Ansuz « schtiel
  34. Sauco « schtiel
  35. eu cred… « Rokssana's Blog
  36. Cățelul cu sertare |
  37. Maier « schtiel
  38. Asfintit « Tiberiuorasanu's Blog
  39. Borcane de cer în frigider |
  40. Matrimonial de bloc pe scurt |
  41. Filimon și misterul stiloului poștal (ecoul unei recente lovituri de teatru) |
  42. Cățelul cu sertare | Soseta cu Povesti

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: