Skip to content

Şi despre Rusia din sângele sângelui meu

Ianuarie 29, 2011

Mi-l amintesc cu paltonul care semăna a manta de război şi cizmele negre, croite pe picior. Când mergea prin cameră scârţâiau ca într-o garnizoană rusă, pe vremea lui Tolstoi. Lev Nicolaevici, nu Alexei. Şi mergea mult prin cameră, când se aprindea în discuţii şi părea să ajungă la un preaplin al propriilor idei, deodată  imposibil de enunţat în cuvinte.

Maxim trăia într-o complicitate desigur erotică. Nu cu femeile. Care cred că i-au plăcut întotdeauna, deşi era mai timid decât l-ar fi arătat unele replici de o bruscheţe ironică. Complicitatea definitivă era cu frumoasa lui de chitară. Inegalabila. Incomparabila. Inimitabila. Şi corzile ei scârţâiau în suişul şi coborâşul degetelor, unghiilor, ciupiturilor sale.

Nu ştia cum îl priveam. Nu ştia cum îl spionam. Eram undeva în plan secund, eram şi de altă vârstă, nici prin gând nu i-ar fi dat că-mi stârneşte o curiozitate emoţionată. După ce cânta mi-ar fi plăcut să mă apropii de el şi să ating uşor corzile chitării. Întotdeauna mi-am imaginat că erau fierbinţi. Cu adevărat fierbinţi.

L-am descoperit acum o vreme pe dashboardul general WordPress. Şi mă bucur să-mi imaginez că iarna poartă încă cizmele acelea care scârţâie ca într-o garnizoană rusă. Privirea pe care mi-o dezvăluie fotografiile de pe afişele lui de concert este la fel de intensă cum mi-o aminteam. Mistuitoare.

Muzica lui este bogăţie. Mulţumesc corzilor fierbinţi ale chitării sale.

Mulţumesc şi Mariei Răducanu. O voce care ar face zidurile Ierihonului să se fărâme. Iar porţile Raiului să se deschidă.

Anunțuri
12 comentarii leave one →
  1. Ianuarie 29, 2011 7:25 am

    Traieste muzica,… se vede nu numai dupa pasiunea cu care canta si sunetele minunate facute dar chiar dupa felul cum tine chitara in brate.

    Minunat ai scris despre el.

  2. Ianuarie 29, 2011 9:08 am

    de multe ori constatam ca suntele instrumentelor acompaniatoare acopera vocea interpretului vocal. aici, chitaristul n’avea voie decat sa mangaie corzile[strunele ]chitarei pt ca vocea interpretei sa danseze cu sufletul tau prin toate trairile dumnezeesti

  3. Ianuarie 29, 2011 1:29 pm

    De unde să ştiu despre ce se cântă, important e că se cântă… Cântecele ruseşti au ceva în care se îmbină melancolia, disperarea şi pacea de dinaintea morţii… Cântecele lor, oricât de vesele ar fi, tot triste sunt…În schimb, Maria Răducanu… e cam minunată.

  4. Ianuarie 30, 2011 8:44 am

    – Costa putin timp;
    – Igor Prestnyakov –
    o zi frumoasa!

  5. Ianuarie 31, 2011 2:50 pm

    tu vorbești despre cizmele lui, acele cizme pe care le-a iubit cândva și coco chanel și le-a dăruit lumii în amprenta olfactivă a fabulosului parfum cuir de russie despre care am scris recent, nu pe blog… scrii tare frumos… o să mai vin, dacă îngădui. este scrisul unui suflet de om.

  6. Ianuarie 31, 2011 6:55 pm

    Mereu ne surprinzi şi ne răsfeţi! Te îmbrăţişez cu drag!

  7. Februarie 1, 2011 9:37 am

    ce frumos ai descris tu aici 🙂

  8. Februarie 2, 2011 8:58 pm

    Mai răruţ e mai draguţ … auzi mai mereu de la fete expresia asta… dar parcă tu exagerezi… mult mai rar şi oarecum impersonal, departe… Unde eşti tu, Dulce Deea?

  9. Februarie 2, 2011 9:36 pm

    pariez ca s-ar simti onorat

  10. Aprilie 28, 2011 7:11 am

    Esenin…

Trackbacks

  1. Transformări… genetice. Blogolumea « GENUNCHIUL LUMII
  2. De pe un nor « Teo Negură

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: