Sări la conţinut

Cu sufletul în pielea goală

ianuarie 17, 2011

 

Timpul s-a strâmtorat. E o haină care ne-a rămas mică. Spune-i Schumann celui care are metrul să măsoare cum ne-au intrat la apă orele, spune-i oricum sau neagă chestiunea, lucrurile tot aşa sunt.

Doar că nu metrul contează. Haina asta ne-am cusut-o prost. Sau am crescut stângaci în ea. Pentru că timpul vieţii noastre ni-l croim într-un atelier colectiv şi contează ce facem toţi, chiar dacă unii se apleacă doar asupra măsuţei lor de lucru.

Timpul adevărat este cel care respiră când dăm jos toate hainele. Când rămânem cu sufletul în pielea goală. Şi aşa privim lumea şi aşa o trăim şi aşa ne iubim pe noi înşine şi pe ceilalţi… aşa ne dăm întâlnire cu Preabunul şi nu întârziem.

Acesta este timpul care nu se poate nicicum măsura, pentru că nu mai încape în ceasornice.

Timpul îl putem spaţia. Nesfârşi. Îl putem. Doar inima s-o aducem în centrul vieţii noastre.

20 comentarii leave one →
  1. ianuarie 17, 2011 4:53 am

    Mda… Timpul nu mai are răbdare. Cu două excepţii: pauzele RATB şi mersul cu trenul în Românica. Aş adăuga şi prima demisie semnificativă a unui bocciu.
    În rest, în pielea goală, nu ne grabim…
    🙂

  2. ianuarie 17, 2011 5:23 am

    Ma trezisem chitit sa scriu ceva vesel (s-ar fi vrut a fi o parodie) si rasfoind blogurile…Deea.
    Exista, cert, voluntar sau nu, o conexiune intre ce scrii si „Persistenta memoriei” (Salvador Dali). Strecurandu-se usor pe usa, biata-mi muza a fugit. La o bere, banuiesc! Eu atarnam ca o rufa, in chip de ceas, pe-o creanga uscata, intr-un decor exact, dominat de geometrii care impuneau o atmosfera austera…Ce mi-ai facut!

  3. ianuarie 17, 2011 6:18 am

    Atemporal…
    adm

  4. ianuarie 17, 2011 7:02 am

    M-ai trimis la „Persistenta memoriei”, S. Dali.

  5. vacitim permalink
    ianuarie 17, 2011 7:12 am

    Frumos spus, Deea! Eu as merge chiar mai departe si as spune sa aducem intr-adevar inima in centrul vietii si sa anulam timpul…sa nu mai existe timp

  6. alonso permalink
    ianuarie 17, 2011 8:10 am

    valeu! pune mina pe carte mai Deea. Filosofia nu-i ca sexul! Ramii la sex si la pepene. E greu cu Kant asta. Il citesti pe cant ca sa fac o gluma proasta. Nici macar nu stii de ce zic de kant. N-o sa publici asta dar mi-e de ajuns ca citesti!

    • ianuarie 17, 2011 9:40 am

      Frate, da’ destept te mai crezi!! Are you?

    • ianuarie 18, 2011 6:30 pm

      Ştiu o vorbă, falonso: dacă vrei să faci pe cineva prost, trebuie că eşti de două ori mai prost. În cazul tău, alonsof, dacă te crezi filosof, să nu uiţi că trebuie să mai faci şi sex. Dacă nu vrei sau nu poţi, rămâi la Kant.

  7. ianuarie 17, 2011 9:36 am

    cum am arata cu sufletul in pielea goala? ar iesi la iveala toate relele:agresivitatea cu care hazardul iti croieste primele gene mai mult sau mai putin vioaie care se ingrijesc de existenta individului in colaborare cu alt grup de gene care se ocupa de perpetuarea speciei.si de aici=>minciuna,furtul,crima,zgarcenia,invidia,lauda de sine,catararea cu orice pret in varful piramidei sociale,acumularea de averipe spinarea altora.cu mici exceptiiASA NE NASTEM,IMORALI DAR NU AVEM VOIE SA FACEM CE VREM noi.apar legi care,trebuie schimbate astfel ca bunastarea fiecaruia sa se bazeze prin munca sa.fiecare filozof a facut niste afirmatii in cadrul unui sistem limitat de nivelul cunoasterii in vremea sa.dar cunoasterea a evoluat.

  8. ianuarie 17, 2011 12:57 pm

    Dumnezeule ce savuros suna! Cu sufletul in pielea goala.
    O sa mai trec pe aici, ca vad ca sunt delicatese pentru suflet.
    Te pup pe inimioara, Deea:)

  9. Ciprian Bojan permalink
    ianuarie 17, 2011 5:00 pm

    Superb! 🙂

  10. ianuarie 17, 2011 5:56 pm

    Delfinuşcă goală puşcă 🙂

  11. Florin Iepan permalink
    ianuarie 17, 2011 6:34 pm

    Eu m-aș dezbrăca cu bucurie, dar… am uitat cum 😦 …ori n-am știut nicicând… cert e că acum sunt mai cenușiu decât oamenii din celebra povestire a lui Michael Ende („Momo”)… iar florile fiecărei clipe cu greu își mai găsesc drum prin îmbrăcămintea cenușie…

  12. ianuarie 17, 2011 7:31 pm

    Oare ce-ar face doua suflete nud daca s-ar intalni din intamplare?

  13. ianuarie 17, 2011 8:31 pm

    Te strânge timpul?

    Povestea cu 2012 cică s-a amânat pentru 2016, apoi se va amâna pentru 2024, apoi pentru douămiitreizeci şi ceva. Atunci vine Apophis şi tragem cortina. Eu pe Lună nu mă mut. E prea lungă noaptea. Şi e prea frig.
    I-aş recomanda Alinei Mungiu Pipidi să se ducă, arată de şase ori mai puţin pe cântar.

    Deci, te strânge timpul? M-a strâns şi pe mine, dar am schimbat brăţara cu una mai largă …

  14. ianuarie 17, 2011 10:08 pm

    Splendid, dulciuschko…

  15. olga permalink
    ianuarie 18, 2011 3:58 pm

    Hmmm!!!!! Oricum ai da-o.. tot rau este. Cand sufletul itzi ramane nud……depinde pe cine lashi sa intre sau fatza de cine tzi-l lasi atat de dezgolit:
    -sunt putzini oameni care apreciaza gestul facut, fooooarte putzini…….
    – daca-l lashi inchise un risc tot atat de mare: nu tzi-l cunoaste shi nu are ocazia de a fi apreciat….
    -de partea cealalta…rishi sa intre persoana incaltzata drept in strafundurile fiintzei tale.
    Gand frumoas din partea OLGAI, respir frumosul degajat din gandurile scrise.

    • ianuarie 18, 2011 8:00 pm

      *olga *
      Hmmm!!!!! Oricum ai da-o.. tot rau este. Cand sufletul itzi ramane nud……
      ======================
      Cu sufletul gol am mai auzit. Dar cu el nud nu…
      Un suflet gol e ca un borcan gol. Dar cum o fi unul nud?

  16. OLGA permalink
    ianuarie 19, 2011 9:10 am

    Scuze de greshelile aparute….am o tastatura pacatoasa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: