Sări la conţinut

Cântă, nu te opri…

ianuarie 7, 2011

Când o femeie dintr-un vechi trib african îşi dă seama că este însărcinată se pregăteşte pentru cel mai important lucru pe care-l trebuie să-l facă în aşteptarea copilului. Se retrage în afara comunităţii cu prietenele, se roagă şi meditează împreună, până când ea sau o alta aude cântecul celui care se va naşte peste câteva luni.

 

Foto: Anne Geddes

 

O credinţă a locurilor spune că fiecare suflet are propria vibraţie, care îi exprimă amprenta unică şi menirea existenţei. Femeia care a prins cântecul din invizibil îl îngână cu glas tare, iar celelalte frendonează împreună cu ea, ca să-l memoreze şi să-l poată repeta fără şovăire. Apoi se întorc în trib, unde îl vor învăţa şi ceilalţi.

În momentul naşterii întreaga suflare se adună în jurul pruncului şi îi cântă cântecul propriului său suflet. În anii următori tribul este prezent la fiecare dintre lecţiile de viaţă pe care le primeşte copilul şi îi sărbătoreşte fiecare reuşită cu acelaşi cântec. Mai târziu, când intră în rândul bărbaţilor sau al femeilor, când se căsătoreşte, când are primul copil… Omul îşi aude cântecul din nou şi din nou. De fiecare dată primeşte celebrarea colectivă a esenţei sale sufleteşti. Când se pregăteşte să părăsească această existenţă îl ascultă pentru ultima oară.  La fel ca în prima zi de viaţă, toţi membrii tribului vin la căpătâiul său şi cântă cântecul care-i însoţeşte naşterea  în lumea de dincolo.

Comunitatea aceasta se conduce după reguli simple. Dacă cineva din grup comite o greşeală gravă, o nedreptate, un act imoral sau violent este convocat întregul trib. Oamenii fac cerc în jurul celui vinovat. Ce fel de judecată şi ce fel de pedeapsă urmează? Niciuna.

Grupul începe să cânte celui care a greşit cântecul propriului său suflet. Tribul ştie că nu pedeapsa este cu adevărat folositoare pentru cineva care a încălcat codul de convieţuire. Ci iubirea şi reamintirea esenţei reale a fiinţei sale. Căci atunci când un om îşi recunoaşte cântecul propriului suflet nu mai are nici cruzimea, nici slăbiciunea de a face lucruri care îi rănesc pe cei din jur.

 

 


Un prieten adevărat îţi ştie cântecul pe dinafară şi ţi-l cântă când tu l-ai uitat. Cei care te iubesc nu se lasă înşelaţi de greşelile pe care le-ai făcut sau de imaginea catastrofală pe care o poţi avea uneori despre tine însuţi. Îţi amintesc frumuseţea unică a sufletului tău, tocmai când te simţi mai urât şi mai nevrednic. Îţi amintesc faptul că eşti complet chiar în momente când te consideri neputincios şi rupt în bucăţi, îţi aduc aminte că eşti curat, exact când te simţi mai vinovat. Şi te fac să vezi din nou care-ţi este menirea în această viaţă, tocmai când eşti mai confuz şi mai puţin încrezător.

Te-ai născut şi ai crescut departe de tribul african care în momentele de răscruce fredonează omului cântecul esenţial al sufletului său. Dar viaţa îţi arată când ţii linia melodică şi când nu. Dacă te simţi împăcat şi senin, ceea ce faci se potriveşte cu adevărat cântecului tău; dacă suferi, te frămânţi, te revolţi sau te blamezi, probabil că ai început să falsezi. În cele din urmă însă toţi  vom ajunge să ne recunoaştem propriul cântec şi să-l cântăm desăvârşit.

Nu te îngrijora dacă te simţi nesigur uneori şi ai senzaţia că glasul îţi derapează. Chiar şi marii cântăreţi păţesc asta câteodată. Bucură-te de fiecare clipă şi cântă fără oprire pe drumul tău de întoarcere acasă.

 

Pentru în-cântătorii, dragii mei

AnaMaria,Ana,Andriuşa,  Ora25CorinaPrinţesinaDreamcatcher,DarkEyes, Diacritica, Doinişoara, Dr. Jay, Helenissima, Flavius Obeadă, Gia Păpădia, Ily, Mircea Bebeul, Lollitta, Maskirovka, Daianeira, Nora Damian, Nuclearrr, Oanamaria, Ola Marius, Paul Gabor, PitiDurdu, Roxania, Voievod în Ţara Fluturilor, Surorile Marx, Tiberiu dragul, Tlonienii, Utopian, Vreau ultimul loc, Xelomon, Mircea Teorean, Dr. Stoica, Anatol Basarab, Silvia Colfescu, Camelia Tabacu, Devoratoarea-de-muzica,Fedayakinn-Nemuritorul-Iubitorul,Ioniboni, KostyDeejay, Ericuţa, Sorin Delaskela, RealFreshNews, Tesoruccio, Codruţa Marinescu, Marius Mioc, Cogito, MelicoviciChristian, Sorana, Norbert, VerdeDeParis, Luisa, Maria, Skorpion King, Tink3rbell, Mysimplephotos, Miron Manega, Metafizicx, Marius Ştefan Aldea, Giorgione Şosestitorul, Aeroport Band, Dana Banu, Adrian Suciu, Amalgammax, Melcul Wasabi, Rokssana, Alphablog, Isis, Roxana Sonea, Just Elsa, Black Leviathan, Meowtzy, Depresium, Anavero, Doctorox, Justfingerprings, Ilinca Bernea, Gabi a lu’ Ursu blog, Fugaro.


62 comentarii leave one →
  1. ianuarie 7, 2011 9:37 pm

    Ai un blog foarte bun,esti de apreciat.Mult succes in continuare!

  2. ianuarie 7, 2011 10:35 pm

    Mereu îţi aşterni sufletul tău luminos printre cuvinte! Uite de ce-mi vine mie să te îmbrăţişez!

    • ianuarie 13, 2011 12:18 am

      Ce bine îmi vine îmbrăţişarea, Doinişoara… Şi bunătatea cu care mă întâmpini mereu şi mereu. Îţi mulţumesc, Busuioc Înflorit ! 🙂

  3. ianuarie 7, 2011 10:40 pm

    wonderful!

  4. ianuarie 8, 2011 12:00 am

    continua-ti si tu drumul, cantand ….

    • ianuarie 13, 2011 12:20 am

      Aşa-i, Anuşka, celui care cântă îi şade bine cu drumul. Mie îmi place să călătorim împreună, aşa are şi cântecul mai multă savoare 🙂

  5. ianuarie 8, 2011 4:58 am

    ce poveste frumoasa si ce trib minunat 🙂

    oare cand iti canta altii cantecul tau te recunosti in el?

    • ianuarie 13, 2011 1:28 am

      Dacă îl cântă chiar pe-al tău cred că da. Sufletul răspunde spontan. Asta pentru cei care n-au plecat urechea prea mult la prea alte distorsionate sunete ale vieţii şi au surzit.

      Dar noi nu, niciodată 🙂

  6. vacitim permalink
    ianuarie 8, 2011 6:35 am

    Minunat! Cata realitate si intelepciune in randurile de mai sus. Felicitari!
    Nu ramane decat sa ne reculegem si sa ne readucem aminte de cantecul nostru 🙂

  7. ianuarie 8, 2011 9:48 am

    cant, cant, …. 🙂

  8. gia permalink
    ianuarie 8, 2011 10:55 am

    dulce, dulce, cântic dulce… Înlăuntru luminos şi melodios.

  9. ianuarie 8, 2011 11:23 am

    frumoasa poveste… chiar avem ce invata 🙂

  10. ianuarie 8, 2011 5:05 pm

    Ce poveste minunata! Si fotografiile pe masura. Multumesc, Deea.
    Harnicia ta pe blog imi da avant. In ultima vreme m-am cam lenevit cu istorioarele bucurestene. Poate ma ajuta Dumnezeu sa termin istorioara cu matusa fabuloasa la care lucrez (si nu prea) de vreo luna.
    Iti doresc tot binele. Cu drag.

    • ianuarie 13, 2011 2:13 am

      Silvia, am văzut că până am răspuns eu aici tu ai gătat povestioara despre mătuşa fabuloasă. http://silviacolfescu.blogspot.com/2011/01/tante-zoe-sau-despre-persistenta.html Plină de haz şi miez, ca întotdeauna. Şi trezindu-ne foamea de a te citi şi mai şi mai şi mai mult.

      La ce nouă povestire lucrezi acum?:)

      • ianuarie 15, 2011 11:28 pm

        Hi, hi! Ma gandesc ca pana la urma o sa otravesc toata suflarea blogosferica cu matusile mele. Noroc ca nu ma citeste prea multa lume :-)) .
        Tocmai ma gandeam sa-mi inving leneamioritica si sa scriu despre alta matusica… poate o poveste mai scurta (tocmai am citit pe FB, in info ale unui prieten, ca ii plac cartile SUBTIRI !!! M-am gandit ca sigur n-o sa citeasca povestea despre matusa Zoe).

  11. Vasile_no_5 permalink
    ianuarie 8, 2011 6:14 pm

    cum zice francezul: „C’est le jour d’amour”.Cand te nasti ,cand te casatoresti si cand (din cauze naturale) mori./te nasti ,traiesti si mori/ acesta e traseul oricarui muritor/restul sunt legende.

    • ianuarie 13, 2011 2:14 am

      N-aş vedea viaţa aşa de linear, Vasile dragă Vasile. Mie îmi pare mai degrabă o spirală spre adâncul înălţimii:)

  12. ianuarie 9, 2011 6:26 am

    Frumoasă poveste ne-ai mai spus tu, FoarteDragăDulceDeea !
    Ce mult îmi place că fiecare suflet are propriul său cîntec şi tare mă legăn pe iluzia că vom ierta greşiţilor noştri numai pentru că ei sunt în stare să recunoască faptul că au greşit…

    • ianuarie 13, 2011 2:16 am

      FoarteDragul cel Drag Tibi, vom ierta. Cu cât vom iubi mai mult vom căpăta puterea luminoasă de a ierta.

  13. ianuarie 9, 2011 6:51 am

    La multi ani!…draga Deea…

  14. Florin Iepan permalink
    ianuarie 9, 2011 8:09 am

    Frumos…

  15. ianuarie 9, 2011 9:46 am

    Cântă Dulce Deea, cântă… uite, ai cântat printre altele şi despre Măţău… nu a fost în zadar şi nu ai cântat doar pentru tine… ţi-am auzit cântul şi am ajuns şi eu pe-acolo… aveai dreptate, dar mi-e greu să descriu în cuvinte starea lucrurilor de acolo… am încercat cu lumini şi umbre…

  16. Van Florya permalink
    ianuarie 9, 2011 11:22 am

    Mi-a placut mult postarea aceasta… pentru ca si eu gandesc omul ca un animal muzical…
    Am un ritm, o melodie ce ma anima tot timpul…
    Am oameni care nu-mi plac; pentru ca, pur si simplu, nu-mi place muzica pe care mi-o inspira…

  17. ianuarie 9, 2011 7:20 pm

    M-am pierdut in aceasta istorioara ..M-am pierdut intr-un sens bun,in lumea mea,a viselor mele a trairilor de pana acum si a celor ce vor urma..Minunat cantec ai transmis si-om canta tot inante cu tine..

  18. ianuarie 10, 2011 7:48 am

    cant…multumesc!!! >:D<
    daca nu mai am glas merg dupa ecou..

  19. ianuarie 10, 2011 11:09 am

    Picatura de sublim!

  20. ianuarie 10, 2011 2:53 pm

    Frumos.

  21. ianuarie 11, 2011 4:34 pm

    Ce ne alinti tu cantecele tale luminoase, Deea :X!
    Din pacate, eu falsez…

    • ianuarie 12, 2011 11:16 pm

      Drege-ţi un pic vocea, Alexxa. Cântecul te duce mai departe, ai să vezi 🙂

  22. ianuarie 12, 2011 4:54 pm

    Cantam impreuna? In soapta, cu buzele stranse, sa nu inteleaga nimeni cantecul african pe care ni-l imaginam. 🙂

    • ianuarie 13, 2011 1:31 am

      În şoaptă şi cu braţele larg deschise, Doctore. Ca să aibă inima spaţiu să-şi desfăşoare cântecul-farmecul 🙂

  23. ianuarie 12, 2011 6:09 pm

    Spiridusa mica, ai ceva de luat de la mine, intra de vezi si adu si niste cantece frumoase cu tine, vrei? 🙂

    • ianuarie 13, 2011 12:25 am

      Daaaaaa, Prinţesină. Am dat o raită pe la tine. O să aduc aici cuvintele de completat şi o să răspund mâine sau poimâine.

      Până atunci săruturi şi strălutici cu alai de licurici. Pentru tine, Voioşie 🙂

  24. ianuarie 12, 2011 7:24 pm

    Ascult.ascult…

  25. ianuarie 13, 2011 1:01 pm

    Frumos articol. Acum astept cantecul tau ca sa ti- cant 😉
    Pentru echilibru!

  26. Jazz permalink
    ianuarie 14, 2011 11:59 am

    Postul asta mi-a amintit ca lemnul pentru toteme se taie dupa ce se adoarme copacul ales cantandu-i, pentru ca strigatului lui sa nu ii sperie pe ceilalti copaci. Parca nici un fir de praf nu-i lasat la voia intamplarii in lumea asta. Iar toate firele de praf sint legate intre ele cumva, prin ceva. Si totusi inca ma simt ca o frunza in vant. Noroc cu tine ca-mi amintesti despre cum ca exista un cantec de aflat.

  27. emavasilescu permalink
    ianuarie 14, 2011 2:43 pm

    minunat

  28. Iulia Popescu permalink
    ianuarie 17, 2011 7:29 pm

    Asta e un post tare frumos. Aduce cumva educatie…

  29. februarie 15, 2011 12:58 pm

    eu cred ca-i invers:delfinul este visul omului.sa respire in apa,dar si pe uscat.sa manance berechet dar sa si vaneze pe uscat.sa munceasca deloc si sa se iubeasca pana o cadea la fund fara viata.sa asculte muzica din apa dar si cea de pe uscat.sa construiasca arme de aparare impotriva rechinilor,balenelor ucigase.sa fie puternic la 2 luni,nu la 15 ani.poate imprumuta aripile de la vulturii uriasi.poate…dar mila pt pestii cu care se hraneste?visuri,inchipuiri de om bolund[?].

  30. Adriana permalink
    ianuarie 16, 2012 5:07 pm

    http://mundisense.wordpress.com/2011/11/28/continua-cantecul/

    „DREPT DE AUTOR!
    Toate articolele de pe acest blog îmi aparţin şi, conform legii nr. 8/1996, nu pot fi luate decât cu permisiunea mea.”

    Asa zice pe blogul pe care ti-am gasit azi textul. Doar textul – numele tau nicaieri.

Trackbacks

  1. Cântă, nu te opri… - Ziarul toateBlogurile.ro
  2. Invitatie la dans II « Marin Toma's Blog
  3. Gambitul Damei. Sau alte deschideri… « GENUNCHIUL LUMII
  4. Din vremuri de demult I « Marin Toma's Blog
  5. Cântecul vieţii | Andra
  6. E vineri. Din nou. | Simplu

Lasă un răspuns către Dulce Deea Anulează răspunsul