Cântă, nu te opri…
Când o femeie dintr-un vechi trib african îşi dă seama că este însărcinată se pregăteşte pentru cel mai important lucru pe care-l trebuie să-l facă în aşteptarea copilului. Se retrage în afara comunităţii cu prietenele, se roagă şi meditează împreună, până când ea sau o alta aude cântecul celui care se va naşte peste câteva luni.
Foto: Anne Geddes
O credinţă a locurilor spune că fiecare suflet are propria vibraţie, care îi exprimă amprenta unică şi menirea existenţei. Femeia care a prins cântecul din invizibil îl îngână cu glas tare, iar celelalte frendonează împreună cu ea, ca să-l memoreze şi să-l poată repeta fără şovăire. Apoi se întorc în trib, unde îl vor învăţa şi ceilalţi.
În momentul naşterii întreaga suflare se adună în jurul pruncului şi îi cântă cântecul propriului său suflet. În anii următori tribul este prezent la fiecare dintre lecţiile de viaţă pe care le primeşte copilul şi îi sărbătoreşte fiecare reuşită cu acelaşi cântec. Mai târziu, când intră în rândul bărbaţilor sau al femeilor, când se căsătoreşte, când are primul copil… Omul îşi aude cântecul din nou şi din nou. De fiecare dată primeşte celebrarea colectivă a esenţei sale sufleteşti. Când se pregăteşte să părăsească această existenţă îl ascultă pentru ultima oară. La fel ca în prima zi de viaţă, toţi membrii tribului vin la căpătâiul său şi cântă cântecul care-i însoţeşte naşterea în lumea de dincolo.
Comunitatea aceasta se conduce după reguli simple. Dacă cineva din grup comite o greşeală gravă, o nedreptate, un act imoral sau violent este convocat întregul trib. Oamenii fac cerc în jurul celui vinovat. Ce fel de judecată şi ce fel de pedeapsă urmează? Niciuna.
Grupul începe să cânte celui care a greşit cântecul propriului său suflet. Tribul ştie că nu pedeapsa este cu adevărat folositoare pentru cineva care a încălcat codul de convieţuire. Ci iubirea şi reamintirea esenţei reale a fiinţei sale. Căci atunci când un om îşi recunoaşte cântecul propriului suflet nu mai are nici cruzimea, nici slăbiciunea de a face lucruri care îi rănesc pe cei din jur.
Un prieten adevărat îţi ştie cântecul pe dinafară şi ţi-l cântă când tu l-ai uitat. Cei care te iubesc nu se lasă înşelaţi de greşelile pe care le-ai făcut sau de imaginea catastrofală pe care o poţi avea uneori despre tine însuţi. Îţi amintesc frumuseţea unică a sufletului tău, tocmai când te simţi mai urât şi mai nevrednic. Îţi amintesc faptul că eşti complet chiar în momente când te consideri neputincios şi rupt în bucăţi, îţi aduc aminte că eşti curat, exact când te simţi mai vinovat. Şi te fac să vezi din nou care-ţi este menirea în această viaţă, tocmai când eşti mai confuz şi mai puţin încrezător.
Te-ai născut şi ai crescut departe de tribul african care în momentele de răscruce fredonează omului cântecul esenţial al sufletului său. Dar viaţa îţi arată când ţii linia melodică şi când nu. Dacă te simţi împăcat şi senin, ceea ce faci se potriveşte cu adevărat cântecului tău; dacă suferi, te frămânţi, te revolţi sau te blamezi, probabil că ai început să falsezi. În cele din urmă însă toţi vom ajunge să ne recunoaştem propriul cântec şi să-l cântăm desăvârşit.
Nu te îngrijora dacă te simţi nesigur uneori şi ai senzaţia că glasul îţi derapează. Chiar şi marii cântăreţi păţesc asta câteodată. Bucură-te de fiecare clipă şi cântă fără oprire pe drumul tău de întoarcere acasă.
Pentru în-cântătorii, dragii mei
AnaMaria,Ana,Andriuşa, Ora25, CorinaPrinţesina, Dreamcatcher,DarkEyes, Diacritica, Doinişoara, Dr. Jay, Helenissima, Flavius Obeadă, Gia Păpădia, Ily, Mircea Bebeul, Lollitta, Maskirovka, Daianeira, Nora Damian, Nuclearrr, Oanamaria, Ola Marius, Paul Gabor, PitiDurdu, Roxania, Voievod în Ţara Fluturilor, Surorile Marx, Tiberiu dragul, Tlonienii, Utopian, Vreau ultimul loc, Xelomon, Mircea Teorean, Dr. Stoica, Anatol Basarab, Silvia Colfescu, Camelia Tabacu, Devoratoarea-de-muzica,Fedayakinn-Nemuritorul-Iubitorul,Ioniboni, KostyDeejay, Ericuţa, Sorin Delaskela, RealFreshNews, Tesoruccio, Codruţa Marinescu, Marius Mioc, Cogito, Melicovici, Christian, Sorana, Norbert, VerdeDeParis, Luisa, Maria, Skorpion King, Tink3rbell, Mysimplephotos, Miron Manega, Metafizicx, Marius Ştefan Aldea, Giorgione Şosestitorul, Aeroport Band, Dana Banu, Adrian Suciu, Amalgammax, Melcul Wasabi, Rokssana, Alphablog, Isis, Roxana Sonea, Just Elsa, Black Leviathan, Meowtzy, Depresium, Anavero, Doctorox, Justfingerprings, Ilinca Bernea, Gabi a lu’ Ursu blog, Fugaro.
Ai un blog foarte bun,esti de apreciat.Mult succes in continuare!
Mulţumesc, Alexandra. Te mai aştept.
Mereu îţi aşterni sufletul tău luminos printre cuvinte! Uite de ce-mi vine mie să te îmbrăţişez!
Ce bine îmi vine îmbrăţişarea, Doinişoara… Şi bunătatea cu care mă întâmpini mereu şi mereu. Îţi mulţumesc, Busuioc Înflorit ! 🙂
wonderful!
Mă bucur că te-a în-cântat, Felix.
continua-ti si tu drumul, cantand ….
Aşa-i, Anuşka, celui care cântă îi şade bine cu drumul. Mie îmi place să călătorim împreună, aşa are şi cântecul mai multă savoare 🙂
ce poveste frumoasa si ce trib minunat 🙂
oare cand iti canta altii cantecul tau te recunosti in el?
Dacă îl cântă chiar pe-al tău cred că da. Sufletul răspunde spontan. Asta pentru cei care n-au plecat urechea prea mult la prea alte distorsionate sunete ale vieţii şi au surzit.
Dar noi nu, niciodată 🙂
Minunat! Cata realitate si intelepciune in randurile de mai sus. Felicitari!
Nu ramane decat sa ne reculegem si sa ne readucem aminte de cantecul nostru 🙂
O, da, memoria lucrurilor esenţiale 🙂
cant, cant, …. 🙂
Te aud, te aud…
dulce, dulce, cântic dulce… Înlăuntru luminos şi melodios.
Gia, Inimă a Transparenţei! 🙂
frumoasa poveste… chiar avem ce invata 🙂
E adevărată. E o metaforă vie, de asta ne şi învaţă.
Ce poveste minunata! Si fotografiile pe masura. Multumesc, Deea.
Harnicia ta pe blog imi da avant. In ultima vreme m-am cam lenevit cu istorioarele bucurestene. Poate ma ajuta Dumnezeu sa termin istorioara cu matusa fabuloasa la care lucrez (si nu prea) de vreo luna.
Iti doresc tot binele. Cu drag.
Silvia, am văzut că până am răspuns eu aici tu ai gătat povestioara despre mătuşa fabuloasă. http://silviacolfescu.blogspot.com/2011/01/tante-zoe-sau-despre-persistenta.html Plină de haz şi miez, ca întotdeauna. Şi trezindu-ne foamea de a te citi şi mai şi mai şi mai mult.
La ce nouă povestire lucrezi acum?:)
Hi, hi! Ma gandesc ca pana la urma o sa otravesc toata suflarea blogosferica cu matusile mele. Noroc ca nu ma citeste prea multa lume :-)) .
Tocmai ma gandeam sa-mi inving leneamioritica si sa scriu despre alta matusica… poate o poveste mai scurta (tocmai am citit pe FB, in info ale unui prieten, ca ii plac cartile SUBTIRI !!! M-am gandit ca sigur n-o sa citeasca povestea despre matusa Zoe).
cum zice francezul: „C’est le jour d’amour”.Cand te nasti ,cand te casatoresti si cand (din cauze naturale) mori./te nasti ,traiesti si mori/ acesta e traseul oricarui muritor/restul sunt legende.
N-aş vedea viaţa aşa de linear, Vasile dragă Vasile. Mie îmi pare mai degrabă o spirală spre adâncul înălţimii:)
Frumoasă poveste ne-ai mai spus tu, FoarteDragăDulceDeea !
Ce mult îmi place că fiecare suflet are propriul său cîntec şi tare mă legăn pe iluzia că vom ierta greşiţilor noştri numai pentru că ei sunt în stare să recunoască faptul că au greşit…
FoarteDragul cel Drag Tibi, vom ierta. Cu cât vom iubi mai mult vom căpăta puterea luminoasă de a ierta.
La multi ani!…draga Deea…
La nemăsurată iubire-fericire, Andriuşa 🙂
Frumos…
Mulţam, Florin.
Cântă Dulce Deea, cântă… uite, ai cântat printre altele şi despre Măţău… nu a fost în zadar şi nu ai cântat doar pentru tine… ţi-am auzit cântul şi am ajuns şi eu pe-acolo… aveai dreptate, dar mi-e greu să descriu în cuvinte starea lucrurilor de acolo… am încercat cu lumini şi umbre…
Splendidă fotografia de la Măţău, Leo. De vis. Mă bucur că m-ai chemat s-o văd http://photoleographer.blogspot.com/2011/01/pictura-cu-lumina-de-pe-dealul-mataului.html Şi să te descopăr cu lumea ta de imagini-poem.
Aşa-i că Măţău pare un loc binecuvântat? Am avut sentimentul că sunt într-un loc unde oamenii e de-ajuns să se ridice pe vârful picioarelor şi pot să atingă cerul.
Mi-a placut mult postarea aceasta… pentru ca si eu gandesc omul ca un animal muzical…
Am un ritm, o melodie ce ma anima tot timpul…
Am oameni care nu-mi plac; pentru ca, pur si simplu, nu-mi place muzica pe care mi-o inspira…
Van Florya, gândeşti omul aşa cum eşti tu. Străbătută de muzici 🙂
M-am pierdut in aceasta istorioara ..M-am pierdut intr-un sens bun,in lumea mea,a viselor mele a trairilor de pana acum si a celor ce vor urma..Minunat cantec ai transmis si-om canta tot inante cu tine..
Şi-om cânta, Eri, şi-om cânta până ajungem acasă 🙂
cant…multumesc!!! >:D<
daca nu mai am glas merg dupa ecou..
O, da, Zânioaro. Cântecul sufletului are ecou la infinit 🙂
Picatura de sublim!
Şi ţie îţi e sete, Ben 🙂
Frumos.
Aşa meriţi, Alexandru, de aceea 🙂
Ce ne alinti tu cantecele tale luminoase, Deea :X!
Din pacate, eu falsez…
Drege-ţi un pic vocea, Alexxa. Cântecul te duce mai departe, ai să vezi 🙂
Cantam impreuna? In soapta, cu buzele stranse, sa nu inteleaga nimeni cantecul african pe care ni-l imaginam. 🙂
În şoaptă şi cu braţele larg deschise, Doctore. Ca să aibă inima spaţiu să-şi desfăşoare cântecul-farmecul 🙂
Spiridusa mica, ai ceva de luat de la mine, intra de vezi si adu si niste cantece frumoase cu tine, vrei? 🙂
Daaaaaa, Prinţesină. Am dat o raită pe la tine. O să aduc aici cuvintele de completat şi o să răspund mâine sau poimâine.
Până atunci săruturi şi strălutici cu alai de licurici. Pentru tine, Voioşie 🙂
Ascult.ascult…
E mare lucru să ştii să asculţi :), draga mea. E un har.
Frumos articol. Acum astept cantecul tau ca sa ti- cant 😉
Pentru echilibru!
Aştepţi cântecul meu? Pune urechea pe pieptul acestor pagini. Se aude?:)
Postul asta mi-a amintit ca lemnul pentru toteme se taie dupa ce se adoarme copacul ales cantandu-i, pentru ca strigatului lui sa nu ii sperie pe ceilalti copaci. Parca nici un fir de praf nu-i lasat la voia intamplarii in lumea asta. Iar toate firele de praf sint legate intre ele cumva, prin ceva. Si totusi inca ma simt ca o frunza in vant. Noroc cu tine ca-mi amintesti despre cum ca exista un cantec de aflat.
minunat
Asta e un post tare frumos. Aduce cumva educatie…
eu cred ca-i invers:delfinul este visul omului.sa respire in apa,dar si pe uscat.sa manance berechet dar sa si vaneze pe uscat.sa munceasca deloc si sa se iubeasca pana o cadea la fund fara viata.sa asculte muzica din apa dar si cea de pe uscat.sa construiasca arme de aparare impotriva rechinilor,balenelor ucigase.sa fie puternic la 2 luni,nu la 15 ani.poate imprumuta aripile de la vulturii uriasi.poate…dar mila pt pestii cu care se hraneste?visuri,inchipuiri de om bolund[?].
http://mundisense.wordpress.com/2011/11/28/continua-cantecul/
„DREPT DE AUTOR!
Toate articolele de pe acest blog îmi aparţin şi, conform legii nr. 8/1996, nu pot fi luate decât cu permisiunea mea.”
Asa zice pe blogul pe care ti-am gasit azi textul. Doar textul – numele tau nicaieri.