Duioşilor, năzdrăvanilor, multiubitorilor…

 

Crăciun cu bucurii curate, luminate! Bune ca pâinea, dulci ca mierea, line ca apa. Aşa să vă petreceţi sărbătoarea. Inimile noastre ştiu că nu toate lucrurile văzute sunt adevărate. Şi nu toate cele nevăzute sunt închipuire. Cum le deosebim pe cele reale de cele părelnice? Cea mai bună măsură a lucrurilor, a tuturor gesturilor noastre, a vieţilor e dragostea. O văd ca pe o călătorie continuă. O învăţătură de care am parte în fiecare zi, cu examenele, victoriile, rătăcirile şi întârzierile ei. Dragostea este izvorul existenţei noastre, albia ei şi oceanul în care se întoarce. Oceanul care pulsează în firul de la început şi în fiecare val care mişcă apele spre sălaşul lor ultim. Oceanul care curge deja în interiorul fluviului. Îl simţiţi?

 

 

Mă gândesc acum la voi. Aşa cum vă cunosc, din cuvintele pe care le scrieţi în paginile voastre şi din ceea ce transpare fără cuvinte. Cei care sunteţi oaspeţi ai paginilor mele şi mă citiţi, mă îmbrăţişaţi, mă încurajaţi, mă mângâiaţi sufleteşte. Uneori cu vorbe, alteori în tăcere. Uneori cu numele la vedere, alteori în taină. Cu siguranţă sunt multe care ne deosebesc unii de alţii. Dar toţi căutăm ceva. O formă de apropiere mai intensă, mai sinceră, mai caldă. O formă de comunicare mai împlinitoare. Un sens mai înalt pentru vieţile noastre care nu se pot sătura, oricât de mult am fi îndemnaţi să consumăm, să consumăm, să consumăm. Şi îmi aduc aminte de proverbul care spune: „Bogat este cel sărac în dorinţe.” Da, lipsit de dorinţe şi bucuros tocmai datorită acestei libertăţi este doar omul care a ajuns la înţelepciune. Nu am ajuns acolo. Dar drumul ne este şi nouă deschis. Drumul spre această înţelepciune, cea sinonimă cu preafericirea dumnezeiască, nu cu uscăciunea, ne este destinul esenţial.

 

Vă îmbrăţişez. Scumpi ai inimii mele. Şi vă mulţumesc pentru că mă învăţaţi în fiecare zi să iubesc, să călătoresc, să vă cunosc. Pentru că treziţi în mine omenia care ne-a fost tuturor hărăzită şi îmi aduceţi aminte de frumuseţea cea dintâi a inimii mele prin care deja curge oceanul.

 

Crăciun adevărat, iubiţilor!