Skip to content

I-am dat să bea din mine. Să-mi bea gura

Noiembrie 13, 2010

 

 

 

 

 

„Iată-mă că mă repet spunându-ţi: eşti generoasă. Mai precis: eşti generoasă, eşti generoasă. Asta înseamnă că, deşi tu vorbeşti despre lucruri şi fiinţe din afara ta – precum persoana-mi – tu te reflecţi permanent pe tine. Câte cuvinte bune ai scris despre mine în scrisoarea pe care mi-ai trimis-o m-ar fi obligat la un protest – în primă fază privat. Asta te-ar fi făcut să şi râzi tare, cum îţi place. Nu este un râs gălăgios – deşi, cum spuneam , tare – ci, ai ghicit,  generos. Un râs care face foarte bine. Te umple de energie. Oricum, nu o să-ţi spun „te rog … câte complimente! -, căci am înţeles, tu vorbeşti despre tine în modul acela care defineşte modestia: referindu-te în primul rind la alţii.

Ceea ce ţi-am spun eu acum arată poate defensiv. Sau poate chiar şi este. Sau chiar vrea să fie defensiv. Inerent în faţa unei energii ofensive precum a ta. Adică masculine. A ta masculină, a mea feminină.

Iată cum poţi răsturna lumea cu susul în jos când eşti un artist. (Scuza-mă, artistă)

Şi te sărut mult, cu ceai băut împreună, ca atunci, ca acolo,

 

Elixi cel tăcut şi chiar un pic năuc”

 

Citesc scrisoarea aceasta de parcă am găsit-o în odaia cu secrete a altei femei. Îmi aduc aminte febra aceea când ne-am întâlnit la ceainărie. Scările pe care le-am urcat şi locul pe care l-am găsit, aproape de intrare. Dar n-a contat. N-a contat câtuşi de puţin. Ne-am sărutat printre cuvinte, ascunşi după fularul meu pe care l-am înfăşurat în jurul amândurora la un moment dat. Şi când nu ne sărutam şuşoteam cu frunţile atât de apropiate, încât devenea aproape dureros să ne privim.

Era un tremur în mine. Era şi în mâinile lui. Ştiam că băuse înainte să vină la întâlnire. Ştiam că emoţia se amesteca nu cu iubire, ci cu alcoolul care îl călărea, îl ţinea sub biciuşcă… Dar tot i-am simţit pielea care începea să ardă. Obrajii. Buzele. Uscate. Şi da, avea dreptate. De multe ori a avut dreptate vorbind despre noi. Eu am făcut atunci gestul care ne-a dus la sărut. Râzând. „Ce arşiţă, Elixi…”

„Hai să bem ceai,” i-am spus. Şi l-am privit de parcă deja ne sărutam. A dus ceaşca la buze şi a sorbit uşor. Îl priveam pe deasupra propriei mele ceşti. „E fierbinte, prea fierbinte, mai aşteptăm, ” s-a hotărât cu o prudenţă care n-avea nicio legătură cu ceaiul. De fapt mă chema, nu punea  frână.

 


„Să aşteptăm? Chiar avem timp să aşteptăm? Îţi răcoresc eu ceaiul… tot cereau buzele tale să fie salvate…”  A fost rândul lui să zâmbească fără să se mişte.  Am sorbit o gură din ceaşca lui şi mi-am apropiat încet faţa de el, buzele de gura lui, atât de încet, încât am avut senzaţia că nici unul dintre noi nu se mişcă de fapt şi doar sufletele îşi întind braţele unul spre altul.

Când i-am atins buzele ardeam cu tot cu fular şi cu podeaua de sub tălpi. Am închis ochii şi ardeam alb şi sub pleoape. Răsuflarea lui m-a răscolit. Mă aştepta. I-am dat să bea din mine. Să-mi bea gura. Buzele. Febra care înfăşurase micul vârtej de ceai. Şi-apoi iar am vorbit de parcă ar fi fost doar ceaiul şi fiecare ar fi sorbit din ceaşca lui.

Şi iar. Sărut. Febră. Vârtej de alb incandescent. L-am văzut pe Elixi trezindu-se din săruturile acelea. Şi îmbătându-se apoi doar din ele.

A fost atunci. Toată febra s-a revărsat a doua zi, a treia…  în scris. Din nou. Şi citesc acum scrisorile acestea de parcă vorbesc despre o viaţă paralelă. Ar fi putut fi? A fost doar visul meu ridicat pe foc. Am crezut că focul ţine loc de temelie.

 

„Scump sufletului meu,

Îmi răsuna în gând versurile unui poet care spune „Voi regăsi secretul marilor comunicări şi al marilor combustii.” Le-am descoperit în jurnalul suedez al Gabrielei Melinescu. Iubitul ei de peste ţări i le cita chiar într-o scrisoare. Şi mărturisesc sentimentul de răvăşire pe care l-am avut atunci, pentru că recunosc aceeaşi sete şi în vorbele pe care ni le spunem. Să comprimăm distanţele dintre noi, depăşind chiar podurile fragile ale acestor vorbe. Este ceva pe care simt chemarea să îl împărtăşim, să îl împărţim reunindu-l. Şi cred că intensitatea, capacitatea de a trai cu ardoare este locul unde ne întâlnim firesc. Tu te ascunzi. O faci şi faţă de tine însuţi. Dar cred, sper, că suntem compatibili din punctul acesta de vedere, aparţinem aceleiaşi familii de suflete. Pentru mine asta are cu adevărat importanţă în relaţia noastră: secretul marilor comunicări şi al marilor combustii. Pentru tine cum este?

 

 

Mă întreb şi te intreb dacă sau în ce sens este semnificativ faptul că eu mă apropii cu energie ofensivă, adică masculină, iar tu vădeşti îngăduinţa şi expectativa abia schiţată a celei feminine? Te şochează? Te stânjeneşte? Te tulbură? Adevărul este că m-a izbit simplitatea formulării tale. Nu m-am gandit niciodată în termenii aceştia la noi doi.

Damen tango? Poate de aici apare o anume şovăire a bărbatului luat prin surprindere? Doar cu mine ţi se petrece asta? Oare doar cu tine mi se descătuşează surplusul de solaritate…? Şi totuşi există înăuntrul meu o zonă intensiv feminină, aminteşte-ţi revărsările emoţionale… E riscant într-o prietenie să asistăm la o asemenea inversare de roluri? Poate că în iubirea de cuplu… cine stie însă ce alchimii surprinzătoare se declanşează dacă ieşim din tiparele cunoscute…, cu atât mai mult într-o mare prietenie, care nu este altceva decat o iubire trăita pe de-a-ntregul, chiar în absenţa unei exprimări năvalnice a sexualităţii. O iubire trăită chiar în  pofida marii absenţe.

Îţi spun cu francheţea care te farmecă şi te năuceşte totodată: puţin îmi pasă dacă sunt uneori energia masculină sau feminină în această istorie. Oricum suntem fiecare în parte şi, şi…  Aş vrea să bei din mine ca dintr-o apă incandescentă şi eu asemenea,  din marile incendii de ape care te  alcătuiesc, aş vrea să te simt, să te pipăi pe dinăuntru, pe toate moliciunile sufletului, cu propriul meu suflet,  ca o mănuşă  catifelată şi el, căreia sufletul tău i se potriveşte mănuşă. Să le împrietenim cu totul şi cu totul, iar cusăturile  lor să se desfacă, alcătuind împreună un cerc viu de petale, izvorând continuu.

Nu e poezie. Aş vrea să-mi amestec sufletul cu al tau. Aş vrea să fie acea încredere care ne permite să ajungem deja la următorul nivel. Să te pot întreba despre tine cel care priveşti şi trăieşti cumva anume existenţa, să te simţi în siguranţă destăinuindu-te, sa ma intrebi orice ai dori să afli, la rândul tau. În libertate deplină, fără defensivă.

 

Şi te sărut frumos, mult şi mătăsos,


Delicioasa ta”

 


Anunțuri
10 comentarii leave one →
  1. andrei permalink
    Noiembrie 13, 2010 5:20 pm

    ah Deea de ce esti tu Deea? Nu ştii nimic…

    • Noiembrie 13, 2010 7:43 pm

      Nu ştiu. Aflu 🙂

  2. eli permalink
    Noiembrie 13, 2010 7:34 pm

    ma simt ingrozitor cind te citesc

    • Noiembrie 13, 2010 7:42 pm

      Îmi pare rău, C(eli)… Nu mi-am dorit niciodată să trezesc stări îngrozitoare prin ceea ce povestesc.

  3. Noiembrie 14, 2010 11:40 am

    In starea mea n-am voie sa plang si pana azi am reusit sa te evit.Zambesc si imi sterg obrajii.:)

  4. Noiembrie 14, 2010 4:09 pm

    Acum citesc ‘Adam şi Eva’, a lui Rebreanu, şi mă întrebam: la a cîta căutare a Celuilalt eşti Tu, cea care îşi spune Deea?

  5. eli permalink
    Noiembrie 14, 2010 4:50 pm

    ..chiar ma îndurerezi , nu glumesc…

  6. Decembrie 1, 2010 1:22 pm

    „Asta înseamnă că, deşi tu vorbeşti despre lucruri şi fiinţe din afara ta – precum persoana-mi – tu te reflecţi permanent pe tine.” Ah.. sublim deliciu!

  7. Martie 30, 2011 4:46 am

    ie’ ce-nseamnă să dea buzna primăvara peste tine.
    unde sunt astenicii şi cioranii de altă dată.

Trackbacks

  1. I-am dat să bea din mine. Să-mi bea gura - Ziarul toateBlogurile.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: