Skip to content

Iubirea locuieşte întotdeauna la ultimul etaj

Noiembrie 10, 2010

 

Ea este Maskirovka. Poezie scrisă pe cord deschis. Sau Oceanul de arşiţă. Sau pur şi simplu un talent care curge firesc, în albia  lumilor văzute şi nevăzute.

Eu sunt îndrăgostită de multe dintre poeziile ei. Şi mai cu seamă de felul în care îi curge prin inimă Poezia. E răscolitoare adesea. Este căutătoare mereu. Chiar dacă uneori îi vede pe îngeri altfel decât ştiu eu că sunt. Îi umanizează până la tristeţe. Dar regăsesc în poemele ei un suflu mai înalt decât amărăciunea care se infiltrează când şi când. E un dor după sublim. Poate nerecunoscut. Poate neexprimat. Dar trăit. I-l intuiesc. Şi asta mă apropie atât de mult, încât inima mea îi îmbrăţişează inima.

Mi-a scris o poezie.  Aşa, într-o joacă generoasă la care ne-a chemat pe toţi. Cine vrea, adică un poem-portret al lumii care transpare din blogul personal n-are altceva de făcut decât să-i lase adresa acelui blog. M-a emoţionat iureşul pe care l-a stârnit pe scări în sus cu versurile ei. M-a citit cu versurile ei. Nu mi-aş întreba iubitul câte iubite a ucis. Şi nu cred că n-am bilet spre Rai. Am sigur. Doar că l-am rătăcit ca o toantă prin buzunarele propriilor slăbiciuni. Delfinul însă mă va ajuta la bagaje. Şi din alergat pe trepte în sus nu mă voi opri. Ea ştie şi o spune. Mulţumesc, drago şi iar drago. Te aştept dincolo de acoperişuri. Acolo unde şi tu îţi faci mereu drum.

 

Iubirea locuieşte întotdeauna la ultimul etaj

 

de aceea trebuie să urci, să urci Deea
zi de zi, desculţă, cu sandale, cu cizme
în orice anotimp, chiar dacă pică din tavan
şi liftul nu merge, nu ai umbrelă sau bilet spre Rai
să dai telefoane, să lipeşti bilete pe frigider
gen:”câte iubite ai ucis şi le-ai ascuns în vene?”
dincolo de fulgi, serpentine se întrevede un câine slobod
ar fi bine să-l iei acasă, ar fi de folos în zilele fără iubire
urcă, urcă Deea, iubirea întotdeauna locuieşte la ultimul etaj
delfinul tău te poate ajuta la bagaje sau chiar la luna de miere
iubirea este ca o moarte, pui în sicriu, trupul, hainele
bijuteriile, chiar bani, la fel cum depui în iubitul tău
toate lucrurile de preţ şi te îngropi în el
el se va hrăni din tine, cu carnea ta ca şi cum
ai fi o pagină albă, până becurile se sparg, se sparg
şi tu tot alergi, alergi spre ultimul etaj


 


 


Anunțuri
3 comentarii leave one →
  1. maskirovka permalink
    Noiembrie 10, 2010 5:21 pm

    mă bucur că ţi-a plăcut, dincolo de acoperişuri e mereu zi. îmi iau şi eu jucăriile şi vin, nicio grijă:)

  2. Decembrie 11, 2010 1:43 pm

    N-am cuvinte. Pot doar sa simt.
    E dincolo de frumos!

Trackbacks

  1. Iubirea locuieşte întotdeauna la ultimul etaj - Ziarul toateBlogurile.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: