Skip to content

Cui îi e frică de lupul cel rău (I)

Iulie 14, 2010

Să ştii, Elixi, că înţeleg disperarea sexuală a timpului pe care îl trăim. Cred că am parcurs şi eu o parte din scala aceasta a exasperării, aşa că o cunosc chiar din interior. Privirea pe care am avut-o mulţi ani a fost saşie. Îmi amintesc şi acum ce ruşine era la noi în casă când în filme de-a dreptul decente,  se sărutau un bărbat şi o femeie. Tata ne trimitea la culcare… asta până pe la 12, 13 ani, iar apoi, chiar dacă aveam voie să rămânem în continuare la televizor, plutea un aer de stânjeneală care ne făcea să vorbim un pic între noi despre lucruri banale, până când personajele treceau la gesturi uşor de privit. Sau mai târziu, pe la 16 ani, când se presupunea că totuşi ne apropiem cu paşi de repezi de propriile noastre săruturi, în timpul secvenţelor de soiul acesta tata se uita cu un fel de ironie bonomă la noi, pentru a dezamorsa orice trăire.

Într-un fel avea dreptate. Sărutul este atât de erotic! Şi o strângere de mână poate fi. Nu mai cred demult că dezgolirea şi întâlnirea dintre două trupuri este cel mai înalt punct de întâlnire în eros. Cred că o privire poate să te transporte în incendiul tuturor senzaţiilor, cred că o respiraţie, o atingere cu buricele degetelor, o jumătate de propoziţie, un gest lent ridică o maree interioară care desface voluptăţi şi în trup, şi în suflet. Orgasm în inima, da, e cu putinţă şi dintr-o privire.

Întâi am crezut că sexualitatea e ceva vinovat, o ruşine pe care e bine s-o ascunzi de ceilalţi. Mai târziu am crezut că este ceva dureros, o frustrare nu doar fizică, ci de-a dreptul metafizică… în faţa neputinţei de a amesteca ulei cu apă. Frustrarea era, sigur, combinată şi cu furie, şi cu o mulţime de „aşa nu se face”. Multă vreme am avut sentimentul că sexualitatea este lupul cel rău care stă ascuns în om şi îl devorează din interior.

Rădăcinile viscerale ale sexului… cum le-aş putea nega? Dar nu cred că au legătură cu animalitatea din noi. Un animal face sex şi nu e niciodată obscen. E natural. Cred că rădăcinile viscerale ale sexului au legătură cu vulnerabilitatea noastră de oameni care s-au născut să facă saltul pe verticală, dar permit ca spaimele să-i ţină prizonieri pe orizontală. Totuşi există un fel de a face dragoste care ne aşază în faţa verticalei din noi, Elixi. Şi chiar dacă nu te prefaci peste noapte într-o făptură  străluminoasă numai pentru că începi să crezi într-o asemenea viziunea, faptul că reconsideri totul din perspectiva ei se dovedeşte o şansă reală pentru a descoperi cum este erosul care nu se mai împotmoleşte în carnalitate.

Dintr-un loc al dezmăţului şi al pierzaniei ori dintr-un abis al poftei trupeşti poate deveni un loc al revelaţiilor.  Sexualitatea înţeleasă şi trăită ca o şansă de întregire… Oh, Elixi al sufletului meu… Pentru mine a deshis porţi pe care voiam demult să le trec. Am văzut ce înseamnă să mă întorc în interior, să aduc toate senzaţiile înăuntru în timp ce şi iubitul face acelaşi lucru. Nu numai că mi-am recuperat propria feminitate, pe care nişte ani o dispreţuisem  fără s-o cunosc, dar am căpătat o veneraţie spontană pentru ceea ce înseamnă Bărbatul. Pentru verticalitatea lui, pentru forţa şi transparenţa conştiinţei. Şi s-a trezit în mine o dorinţă să-l explorez în bărbaţii pe care i-am iubit, în mine şi în tot ce mă înconjoară. E unul din motivele pentru care sunt recunoscătoare descoperirii mele sau faptului că această descoperire mi-a îngăduit să o întâlnesc.

Anunțuri
5 comentarii leave one →
  1. Tudor permalink
    Iulie 22, 2010 10:26 am

    Ne place de lupul cel rau, e unul dintre personajele principale 🙂

  2. Iulie 22, 2010 10:30 am

    Ştiam eu că mă pot baza pe tine, Tudore, haiducule! 🙂

  3. Noiembrie 3, 2010 12:28 am

    cred ca fetele isi pun mai multe intrebari decat baietii .ei se iau cu joaca,cu sporturile.fetele,la varsta adolescentei,sunt mai curioase.si cred ca asta le face sa fie mai mature decat colegii de aceeasi varsta.credinta ca dragostea de inceput[adam si eva]este un pacat,ca n’au fost adusi de barza ,si orgasmul care apare in timpul somnului ii face sa alunge „lupul”din ei si incep sa se autoinstruiasca.buna tema.dar subiectele-s diferite.[[scoate robotuldin priza]]

  4. Aprilie 1, 2012 5:16 am

    Fain si bine scris, imi place trairea, de fapt, istoricul trairii, citisem si varianta unui barbat, numai ca a lui era un pic paranoica si cu sufletul la gura. Si ai dreptate, Erosu-ul nu sta numai in dezgolirea trupurilor, ori chiar si dezgolirea de piele, ci si in cele mai simple gesturi. Sincer de partea asta am uitat, cred, cu desavarsire, merci de readucere aminte!

  5. Octombrie 17, 2012 10:39 am

    Oh, cat de mult rau fac preconceptiile! In special fetelor. Li se insufla de mici vina si rusinea fata de sex. Multe raman cu sentimentele astea in suflet toata viata si de cele mai multe ori nici nu isi dau seama. Din cauza lor, nu cunosc fericirea si implinirea pe care o aduce dragostea fizica, atat de necesara pentru a fi intregi, pentru a functiona normal, daruita noua de Dumnezeu, uitata si gresit interpretata de prea mult timp.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: