Skip to content

Vino, vino acolo unde norul alb scânteiază

Mai 25, 2010

Mă copleşeşte povestea aceasta. Copiii. Felul cum surâd. Felul cum se aşteaptă unul pe altul pentru a porni în călătorie prin văzduh. Muzica.

Mi se face dor, dor să-mi ridic şi eu trupul de ţărână şi grele patimi. Să-l ridic pe scările de aer. Să-l ridic în casa păsărilor. În casa îngerilor.

Anunțuri
12 comentarii leave one →
  1. Mai 25, 2010 9:17 pm

    Ciudat. Ciudat si frumos in acelasi timp. Ca un vis.

  2. Mai 26, 2010 1:49 pm

    Copiii! Eternitatea şi speranţa lumii celor cu sufletul frumos !

  3. Mai 27, 2010 8:45 pm

    Niste monstruozitati mici, rele, egoiste, tupeiste…da nici fara nu putem! 😉

  4. Mai 27, 2010 10:02 pm

    Copii de regulă seamănă cu părinţii…
    Sfat: nu faceţi copii la beţie ori sub influenţa drogurilor şi căscaţi ochii cu cine îi faceţi !
    Copii moştenesc genele părinţilor!

    Fetele mele sunt frumoase, deştepte, gingaşe, generoase, iubitoare, au umor, lucrează la nivel profesionist în Photoshop şi webdesign şi de vreo patru ani au concediat menajera şi fac toată treaba în casă. Iar la şcoală au note maxime!

  5. freigeist permalink
    Mai 31, 2010 1:11 pm

    imi aduce aminte de una sau poate chiar doua scene tragice ale zborului dar nu reusesc sa le localizez
    in arhiva din creier. un pretext pentru ce voiam de fapt sa spun: imi place ca folosesti acei hihihi
    in loc de oribilul emoticon care hohoteste.

    • Iunie 25, 2010 11:31 pm

      Asta e chiar tot ce voiai să spui? hihihihihi, hihihihihiiiiiiiiii…

      Te aştept şi cu alte spuneri. Poate e mai lesne aici decât în fabrică cea cu pricina, hihihi şi iar hihihihi…

      • freigeist permalink
        Iulie 1, 2010 6:29 pm

        hi, nu-i mai lesne pentru ca spunerea face inuman de multe zile pe drum,
        dar daca stii un tobogan repede alunecos, cu placere. ai tu un fel de voie buna, de naivitate creativa, de tinerete exploziva, de gust inteligent. nu stiu unde-o sa ajungi asa…

        ei, fabrica e pentru fabricanti, mi-aduce aminte de „modern times” al lui chaplin

      • Iulie 8, 2010 9:51 pm

        Cum face spunerea inuman de multe zile pe drum? Trimiţi mesajele acestea cu porumbeii călători? Şi ei tastează de undeva, de la un cafe internet bucureştean… direct în paginile blogului meu? 🙂

        Frumos gândeşti despre mine, Libertate, îţi mulţumesc. Ştii unde vreau să ajung? La esenţă. În miezul miezului.

        Şi mie mi-a sunat straniu Fabrica de literatură. Cu mai multe luni în urmă nimerisem nu ştiu cum acolo şi n-am avut răbdare să răsfoiesc, să cercetez prea mult. Titlul acesta mi-a dat şi mie un fior rece atunci. Nu ştiu cum s-a făcut însă că prin mai parcă am ajuns iar la poarta uzinei şi m-am şi înscris. Restul este istorie. :):):)

        Mulţumesc din tot sufletul pentru minunatul comentariu pe care l-ai făcut povestioarei Iar tavanul foarte sus. Emoţionant. Foarte emoţionant. Dacă vrei să auzi cântecul acela… fii atent când adormi. 🙂 O să rog o zânuţă să îl îngâne la urechea ta. Vrei?

  6. Iunie 25, 2010 10:53 pm

    rostogolirile sunt interzise in casa ingerilor.
    eu nu vreau copilaria inapoi fiindca am ramas tot copil.la suflet.
    asta mi-a zis-o si un fost judecator de tribunal din bucuresti.”esti copil domnule.unde ai vazut d-ta ca justitia face dreptate?”am ramas stana de piatra .
    d-ra D.D.,v-a obosit cumva caldura caniculara?scrieti mai rar si cu invocari de colturi de rai.

    • Iunie 26, 2010 12:58 pm

      iuliane, spui că ai rămas „stană de piatră” ?
      Frumos spus, dar greşit !
      Tu semeni mai mult cu un BOLOVAN obraznic.

    • Iulie 8, 2010 9:42 pm

      Nu, Iulian, nu căldura m-a obosit. Uneori e mai simplu să tac, dacă nu găsesc cuvintele cele mai apropiate de ceea ce simt. Uneori mi-e sete de tăcere.

      Tibi, cred că l-ai înţeles greşit pe Iulian. Ştiu că tu eşti samuraiul care mă apără întotdeauna, iar asta mă impresionează întotdeauna. 🙂 Am sentimentul însă că Iulian nu a intenţionat nimic ascuns, răuvoitor în comentariul lui.

  7. Septembrie 13, 2010 12:38 am

    dle tibi,eu am invatat ca orice afirmatie trebuie demonstrata.dra D.D.e prea gingasa ca sa ma transform in bolovan barfitor.o usoara ironie este o dragalasenie din parte-mi pt gazda:”sa-mi ridic trupul de tarana si de patimi pe… spre casa ingerilor[raiul]”.
    ps.sarut mana dreiD.D.pt intelegere.
    pps.cand trebuie si ma satur de injurat pt unele sicane pe unii care au satarul in mana,ma indrept spre acest blog,o poiana plina de flori si iarba racoroasa,sa ma linistesc,sa ascult o simfonie de cuvinte,chiar daca nu scriu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: