Skip to content

Suntem noi, păşind în frumuseţe

Aprilie 14, 2010

Cum ar arăta păsările fără cer? Într-o lume desfăşurată doar pe orizontală, fără adâncimea înălţimii. Mi-e imposibil să-mi imaginez. La fel cum nu-mi pot închipui viaţa fără frumuseţe. Lipsită de strălucirea care iradiază dintr-un cireş înflorit, dintr-o privire, dintr-un surâs visător.

Nu seminţele sunt hrana păsărilor. Hrana păsărilor este cerul. Nu cuibul este casa păsărilor. Casa lor este zborul. Nu mâncarea ne este nouă merinde. Ci frumuseţea. În prezenţa ei avem senzaţia că ne trezim complet, suntem luaţi pe sus de o efervescenţă fără egal, pentru că  vine în întâmpinarea necesităţilor noastre sufleteşti cele mai profunde. În acele momente se sting tensiunile interioare, încordarea se dizolvă, orice nelinişte este îmblânzită. Fragilitatea noastră este îmbrăţişată de o altfel de lumină, care ne îngăduie să pătrundem dincolo de aparenţe,  să întrezărim adevărata substanţă a lucrurilor.

Întâlnirea cu frumuseţea ne ridică la altitudinea de unde  contemplăm hiperlucid lumea şi în acelaşi timp ne face să ne predăm necondiţionat. Pentru că ne simţim spontan acasă. Pentru că avem sentimentul de totalitate şi de certitudine. Lipsiţi de precauţia oricăror calcule, ne cufundăm în frumuseţe ca într-o apă – ceva fără vârstă dinlăuntrul nostru are încredere nestrămutată că braţele ei ne vor cuprinde pe deplin protectoare, iubitoare.

Dacă îl înfometăm şi îl lipsim de frumuseţe, sufletul nu înfloreşte, nu-şi poate împlini menirea. Călătoria regăsirii de sine are nevoie de suflu, are nevoie de respiraţia totală a frumuseţii. Şi cum exploratorul spiritual este devotat perfecţiunii, cel care caută desăvârşirea devine artist. Cel însetat de înţelepciune este un devot al adevărului. Cel fascinat de simfonia existenţei este un discipol al armoniei, cel îmbătat de culorile care palpită în jurul nostru este un adorator al luminii, cel căruia îi curge poezia prin sânge este mereu îndrăgostit de iubire. Oricare dintre aceştia se dedică spontan frumuseţii. Oricare dintre aceştia face din propria sa viaţă capodopera la care lucrează împreună cu îngerii.

Nu căuta frumuseţea doar în muzee sau în sălile de spectacol. Nu te gândi că o poţi descoperi doar în proporţiile fermecătoare ale unui chip sau în ardoarea comunicării dintre două suflete. Frumuseţea este atotprezentă. Este temeiul creaţiei şi ţelul ei ultim. Vibrează în măreţia miliardelor de stele şi în infinitul mic al electronilor. Iar pe puntea dintre galaxii şi universul subatomic suntem noi, păşind în frumuseţe, scăldaţi de ea în fiecare clipă a existenţei noastre. Noi, care alegem să ne întoarcem la izvoarele frumuseţii, să urcăm mai aproape de  cerul nostru interior cu fiecare pas, cu fiecare gest, cu fiecare trăire. Pentru că ştim – acolo ne aşteaptă însuşi Dumnezeu, surâzând ca un cireş de-a pururi înflorit.

Anunțuri
19 comentarii leave one →
  1. Aprilie 14, 2010 5:07 pm

    O pagină plină de visare, un cântec nevăzut/neştiut ce vine ca un tumult de bucurie de la tine pentru toţi oamenii. Mă bucur să regăsesc acest blog deoarece este un punct infinitezimal al chintesenţei trăirilor, este chiar sălaşul iubirii. Felicitări pentru blog!
    Când ai timp şi plăcere te invit să faci o incursiune în lumea blogului meu pe: http://cosminstefanescu.wordpress.com

  2. Aprilie 16, 2010 11:42 am

    DulceDeea, uite cam asa ar trebui sa fie rubrica 🙂

  3. Aprilie 16, 2010 11:55 am

    Nu ştiu la ce anume te referi. Dacă am spus/scris ceva care nu este în concordanţă cu blogul tău te rog să mă scuzi.
    O zi bună!

    • Aprilie 17, 2010 8:00 pm

      …Cosmine, ne reintilnim pe acelasi fund de mare mare… ma bucur gasindu-te aici… Ori de cite ori mi-e dor de sarea marilor si oceanelor, ma cufund aici… si trag cite un pui de reverie uda…

      innotatorul,
      andrei

    • Aprilie 18, 2010 12:17 pm

      Dragă Cosmin, nici eu nu ştiu la ce te referi când spui că mă refer la ceva 🙂 Până în momentul acesta nu am făcut nicăieri niciun comentariu legat de ceea ce ai scris aici. Nu am de ce să te scuz, nu ai greşit cu nimic. Dimpotrivă, mă bucur pentru cuvintele pe care mi le-ai lăsat. Poate îmi spui din ce s-a născut confuzia :):)

  4. Aprilie 16, 2010 10:43 pm

    Cu adevărat în frumuseţe, Deea.

  5. Aprilie 17, 2010 7:58 pm

    Mi-e tare dor de tine, Deea… In ce lac esti cufundata??.. Spune-mi sa cobor alunecind pe corzi de liane subacvatice… Este lac de munte sau de fund de mare?…
    neresemnat,
    andrei

  6. Aprilie 17, 2010 11:47 pm

    un subiect diferit de cele cu care ne-a obisnuit dra D.D.pune semnul =intre frumusete si dzeu.”frumusetea este atotprezenta[peste tot]”giordano bruno a spus ca dzeu este in fiecare granula de nisip;si-a fost ars pe rug de reprezentantii lui dzeu pe pamant.nu stiu daca frumusetea este un scop al zeilor sau al materiei.dar dupa miliarde de miliarde de miliarde de miliarde de ani constatam ca femeia e frumoasa dupa poftele barbatului iar acesta dupa dorintele femeii.fiecaruia ii place frumosul.numai ca frumosul nu este pe deplin frumos fara frumusetea morala.aici suntem in stare primitiva.iti vine rau sa iesi in strada sau sa te uiti la televizor[a spus-o ,mai intai,dl O.PALER].trebuie sa actionam ca totul sa fie frumos pe deplin.

  7. Aprilie 18, 2010 9:16 am

    Deea, cufunda-te te rog, pentru citeva clipe in
    http://www.incautareaproprieiidentitati.ning.com
    poate o sa-ti placa si ai sa ramii pret de doua vieti si jumatate…

    Duminica Dumnezeiasca sa-ti ostoiasca linistile…
    Andrei D.MITUCA

  8. Aprilie 18, 2010 4:51 pm

    Bună, DulceDeea!
    Îmi era tare dor de tine. Mă bucur că ai revenit…

  9. Aprilie 19, 2010 4:07 pm

    Miau!

  10. Aprilie 19, 2010 4:35 pm

    Frumoase cuvinte

    ma inclin

  11. Aprilie 22, 2010 11:24 am

    cam tirziu, f gravita si darimata de obseala scriu atit :
    nu stiu, nuu cred ca Frumusetea este, se află pretutindeni, dar in ‘cele mai … scrisori’ ale tale am gasit-o

  12. Aprilie 22, 2010 11:52 am

    uite ceva la fel de frumos: „Nu imi spune nimic. Iti cunosc mizeria, necazurile, luptele si ispitele sufletului tau. Iti cunosc si stiu lasitatea pacatelor tale. Dar, cu toate acestea, iti spun: „Iubeste-ma asa cum esti tu! Da-mi inima ta!” Daca o sa astepti ca sa devii un inger ca sa mi te daruiesti, atunci n-ai sa ma iubesti niciodata! Chiar cand esti las, fricos, neincrezator in trairea dragostei, chiar cand ai sa recazi in acele pacate pe care nu ai vrea sa le mai faci, Eu nu iti dau voie sa nu ma iubesti. Iubeste-ma asa cum esti tu, in orice moment si in orice situatie te-ai afla, in fidelitate sau tradare, in ravna sau in uscaciune. Tu iubeste-ma asa cum esti.” ca sa nu va plictisesc restul gasiti pe http://razvratirea.blogspot.com/2010/04/te-iubesc.html

  13. Aprilie 22, 2010 11:10 pm

    Deea, salut!

    Frumos, pur si simplu 🙂

  14. osarbatoare permalink
    Iunie 8, 2010 8:04 pm

    Nu e bine sa te pui in calea iubirii fiindca ea este un dar ceresc.

  15. anatol basarab permalink
    Iunie 28, 2010 7:58 pm

    dragii mei cine/i dulcea deea pentru ca m/am indragostit de ea!

    • Iunie 29, 2010 12:06 am

      Şi tu ? Bine ai făcut !

Trackbacks

  1. Organizam tombola : botezati un prapad ! « Surorile Marx

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: