Skip to content

O să te surprind, Rhetta Marx

Martie 19, 2010

M-ai certat cumva că scriu rar? Na! ziua şi postarea. Una care vorbeşte despre O RĂSCRUCE, O PROVOCARE, UN TEST. Ţi-o dedic, Rhetta.

Nu sexul  pare să fie ultimul mare tabu în lumea noastră. Ci a discuta deschis despre moarte. Oamenii se simt stânjeniţi când vine vorba despre ea. Sexul este dimpotrivă subiect afişat de societate cu o noşalanţă insolentă. Atât de insolentă, încât dă de gândit dacă nu e cumva doar o mască pentru aceeaşi stânjeneală, pentru acelaşi disconfort şi pentru aceeaşi frică.

Două statistici sunt foarte surprinzătoare. De câte ori pe zi se gândeşte un bărbat la sex? Doar o dată, însă durează 24 de ore. Desigur e o glumă. Sau… nu. Sexologii care iau în considerare raportul lui Kinsey sunt convinşi că mai mult de jumătate dintre bărbaţi se gândesc la sex de câteva ori pe zi. E vorba însă de bărbaţii anilor 1940, care nu aveau încă la îndemână reviste sexy şi fără perdea, nu aveau încă la discreţie industria gigantică a trupului gol. Un alt sondaj de opinie realizat la sfârşitul secolului XX de binedocumentatul institut Gallup arată că americanii nu se gândesc aproape niciodată la moarte. Sau se gândesc atât de rar încât nu contează. Oare alte popoare… civilizate… îi acordă atenţie mai des?

În prezent se promite creşterea speranţei de viaţă. Statistici triumfătoare arată că faţă de începutul secolului trecut este aproape dublă. De ce s-ar mai gândi la moarte un om căruia vremurile noastre par să-i fi creat şanse sporite să se împlinească erotic? Mai ales că trăim într-o cultură de glorificare a individualismul, cu o filosofie de viaţă care se bazează pe ideea că poţi avea succes în tot ce-ţi propui să faci. Desigur, asta presupune şi… “lupta împotriva îmbătrânirii şi a morţii”. Totuşi oamenii sunt mult nepregătiţi când îşi descoperă o boală incurabilă. Şi descoperă atunci că trebuie să facă faţă nu doar fricii de dispariţie biologică, ci şi suferinţei de a fi trăit la intensitate redusă. E un moment de confruntare cu tot ce au amânat, tot ce au preferat să ignore – adevărurile despre propriul suflet şi despre limitările cărora le-au permis să-i ia în stăpânire.

Iată paradoxul timpului nostru – omul este bombardat cu mesaje care îl invită să se împlinească liber şi prin sexualitate. Totuşi lumea de azi ascunde o imensă frustrare – libertatea nu este libertate, ci libertinaj. Deseori sexualitatea nu este eros, ci carnalitate descărcată de mister, de poezie, de suflet. Pe de altă parte omul refuză să vadă cordonul ombilical care îl ţine legat de moarte din prima până în ultima secundă a vieţii sale. Comportându-se ca şi cum plecarea din planul fizic este un accident care devine cu atât mai improbabil cu cât evită mai perseverent să se gândească la ea, să o contemple, să o cunoască, omul de azi se iluzionează că astfel îşi poate savura propria existenţă.

De fapt oscilează între cei doi poli cărora trebuie să hotărască ce putere le acordă – să-l prăbuşească sau să-l salveze? Sexualitatea şi moartea, creaţia şi sfârşitul, au deopotrivă capacitatea să-l împotmolească în lume sau să-l conducă dincolo de ea. De aceea vremurile pe care le trăim sunt o răscruce, o provocare, un test.  Avem nevoie de o nouă viziune  pentru a învăţa cu adevărat lecţia freneziei – sufleteşti, erotice, spirituale. Lecţia intensităţii depline în viaţă şi a detaşării depline în moarte.

Anunțuri
12 comentarii leave one →
  1. Martie 19, 2010 1:00 pm

    Şi eu care credeam că sunt o ţâră cam învechit. Dar mai bine aşa decât să nu simt nimic:)

  2. Martie 19, 2010 5:07 pm

    In primul rand moartea este privita cu frica si revolta lucru la care suntem cu mult in urma civilizatiilor anterioare care o vedeau ca un fapt natural al vietii.

  3. Crash permalink
    Martie 19, 2010 7:09 pm

    E frica de a nu stii ce se intampla dincolo. Si vine din nestiinta. Cati se ocupa de sufletul lor? Ne imbatam cu dorinta de a fi fericiti, dar o facem gresit, alergand dupa placeri trupesti sau chimice. Ne gandim doar in ultima instanta cand moartea devine iminenta si constientizam asta.

    Mi-a spus un medic acum putin timp ca trebuia sa fiu mort de ceva vreme. Ca nu-si da seama cum organismul meu inca rezista. Asta-mi spusese si acum cativa ani. Si atunci mi-am refuzat dreptul la fericire. Asa cum o vad oamenii in cultura in care traim. Acum sunt usor confuz, dar in orice caz, pregatit.

  4. blue2403 permalink
    Martie 19, 2010 9:50 pm

    „Nu sexul pare să fie ultimul mare tabu în lumea noastră. Ci a discuta deschis despre moarte. Oamenii se simt stânjeniţi când vine vorba despre ea….”
    ==================================
    Acum îmi explic şi eu de ce necrofilia nu e prea agreată … 😀 … În fond e sex+moarte …

  5. igaveuponlife permalink
    Martie 22, 2010 11:50 am

    Se discuta chiar foarte liber despre moarte 🙂

  6. Martie 23, 2010 9:18 pm

    Dulcedeea, mă uimeşti! Vorbeşti de funie în casa spânzuratului? La vârta Rhettei?
    Lovitură de pedeapsă: să-i duci un butoi cu dulceaţă de vişini şi să-i dai link-uri în post timp de 40 de săptămâni, să crească în Zelist şi post-mortem. Şi musai un parastas dansant!
    Dar dacă vă fac vreo figură şi o şterg eu înaintea Rhettei, îţi las moştenire pe Tanti Elvira.

  7. Martie 23, 2010 9:23 pm

    Într-o zi, în faptul prânzului, un vaiet şi o jale s-a lăsat peste sat. Prăpăd!… Lacrimi şi durere plumbuită a purtat Dunărea mai departe, în satele vecine şi toţi au rămas încremeniţi. Răducan, împătimit vânător, fusese împuşcat în pădure, pe malul Dunării. Sfârşitul lumii!…
    – Corvine, toată lumea îşi face socoteli, pe un sfârşit de lume colectiv şi îndepărtat, fără să priceapă că, de fapt, sfârşitul lumii este individual, personal şi la pândă, colea după primul colţ. Că te mai păsuieşte un an sau încă zece, douăzeci de ani, o fi! Dar, dacă socoţi pe timpul Lumii, timpul Pământului, viaţa omului este cât un foc de artificii. Vechii înţelepţi ai lumii au creat o diversiune extraordinară. Apocalipsa! Sfârşitul Lumii! Eterna poveste. Să te gândeşti ca la ceva îndepărtat. Ceva de care se vorbeşte mereu. Un basm… Demonetizat de miile de ani în care se tot discută. Să nu-ţi baţi prea tare capul, că tot ne mai rabdă pământul! Ce s-ar face lumea dacă toţi am înţelege, dureros, necruţător, că fiecare pas, fiecare secundă ne apropie viclean de moarte. O deznădejde şi un sentiment de zădărnicie ne-ar cuprinde pe toţi. Nu ne-am mai construi case, nu am mai face copii, nu am mai progresa în niciun fel. Şi atunci s-a găsit leacul-leacurilor: Apocalipsa. Să nu mai vezi pădurea, din cauza copacilor! De fapt, sfârşitul lumii nu este al tuturor, ci al fiecăruia, pe rând. Când mori, ţi se sfârşeşte o lume întreagă! Câte bucurii, câte zâmbete, câte răsărituri, câte flori ai putea avea! Dar mori şi toate astea se termină pentru tine. Sfârşitul lumii nimeni nu îl împarte cu nimeni, Corvine! E al meu, al tău, al fiecăruia dintre noi! Singurele noastre certitudini în viaţă sunt Moartea şi Răutatea Lumii. Şi, când mă refer la Răutatea Lumii, mă gândesc şi la cea planificată, determinată de o sumă de acţiuni bine concertate, dar şi la nesfârşita răutate generată de nepăsare şi indiferenţă.
    – Cum ar veni, toţi suntem îmbulziţi într-un tren ce goneşte în mare viteză, cu vuiet asurzitor. Tren care opreşte ba în halte prăfuite, ba în gări elegante şi luminoase. Ba se târăşte, ba aleargă mâncând pământul. Şi toţi ne temem şi ne văicărim că acest tren va deraia într-o zi şi praful şi pulberea se va alege şi de tren şi de noi când, de fapt, moartea îşi ia tainul în fiecare haltă, în fiecare gară. Uite-aşa, unii urcă alţii coboară în gări, alţii, pur şi simplu, cad din tren între halte. Sunt destui şi cei ce-şi zdruncină nădejdea şi se aruncă singuri din acest tren, ce se îndreaptă fatal spre pieire. Doar că toţi tem o staţie terminus comună iar, în realitate, suntem daţi morţii pe traseu. Cam asta ai vrut să zici, pe vorba ta de cărturăreasă, nu?
    – Din păcate, viaţa este un traseu istovitor, cu sens unic şi final trist. Câtă putere există în om, să râdă, să cânte şi să mărşăluiască cu seninătate spre moarte!

  8. Martie 23, 2010 9:49 pm

    O doamnă drăguţă a venit la standul meu la Târgul de carte să cumpere romanul Comisia ZÜRICH. Părea că ştie exact ce vrea, a ales şi nişte imagini cu Brăila veche şi o lucrare de grafică realizată de mine. Simţeam că nu mai vrea să plece. Cred că a zăbovit cel puţin o oră.
    Se purta ca şi când ne cunoşteam demult. Atunci m-am gândit că este o cititoare a blogului meu. Dacă nu mi-a spus, n-am întrebat-o dar parcă mai avea ceva de spus.
    Apoi a sunat telefonul şi a vorbit cu cineva. Da, făcuse şedinţele de cobalto-terapie.
    Era senină, liniştită, zâmbitoare.
    A trecut şi zilele următoare şi m-a salutat. Şi a zăbovit de fiecare dată zâmbind, parcă ar fi vrut să-mi spună ceva.

  9. Martie 24, 2010 6:49 pm

    intr-o zi va fi ca in posibilitatea unei insule. vom vrea sa fim nemuritori. si vom fi.

  10. Aprilie 8, 2010 4:39 pm

    cred ca voi supara multi(?)participanti la aceasta rubrica.eu ,unul nu ma gandesc deloc la moarte.m’am suparat pe consoarta cand mi-a spus ca a cumparat loc de veci;1)nu exista loc de veci[peste 7 ani tranteste altul peste tine daca descendentii nu platesc impozitul];si-apoi,apreciez eu,merit cel putin un loc in centrul cimitirului eroilor,daca nu un mauzoleu;am deviat.nu e bine sa te gandesti la moarte;se sfredeleste gandul in subliminal,si potop de telegrame de la tartor:vino urgent!asa,”du-te dracului de drac!”ma gangesc numai la sex;apar probleme:cine o fi zis ca „gaina batrana face zeama buna”?dar n’ai dinti pt carne;asa ca le curtezi pe cele de 30-35ani[nu de 20];dar nu de pe centura;cea care sta mai mult,o declar asistenta sociala.variatiune pe aceasta tema,in surorileMARX[„moarte si sex invers”parca lipseste ceva la titlul acesta;corectati dvs.PS:un barbat care a gandit ca mine,amurit in’89,la111ani;a fost declarat ,post mortem,erou al revolutiei.

    • Aprilie 8, 2010 4:58 pm

      precizari:am gasit greseala:”moarte si sex SI invers”;si inca o greseala:batranul care amurit in’89,la 111 ani, era pe bulevardul elefterie,aproape de scoala de razboi.mamaaa!ce se tragea…ca la…ca la revelion.

Trackbacks

  1. Moarte şi sex şi invers « Surorile Marx

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: