Skip to content

Deja îndrăgostitule

Martie 11, 2010

A fost aceeaşi vară care s-a îndepărtat ca un transoceanic fantomă. Şi a fost febra inimii mele.

„Elixi, deja îndrăgostitule,

În timp ce citeam scrisoarea ta, la Cafe Internet a izbucnit un cântec despre îmbrăţişări şi stele, însoţit de acordurile grave ale unui violoncel. Tocmai ajunsesem la pasajul în care îmi spuneai că mă doreşti în toate nopţile, mai copleşită chiar decât îţi mărturisesem că sunt, mă doreşti pierdută în desfătări. Prezenţa ta a irumpt ca un parfum tare, umplând întreaga încăpere şi inima mea odată cu ea. Am început să plâng, răscolită de cuvintele tale şi de muzica aceea care am avut sentimentul că te exprimă.Citeam şi nu-mi puteam opri lacrimile, dar nu pentru că sufeream, eram îmbătată de sufletul pe care mi-l dăruieşti fără nici un fel de precauţii. Se făcuse deja joi seara aici, am copiat scrisoarea de mână, să o pot citi din nou şi din nou acasă, sunt încă la mare şi nu mai am calculator la dispoziţie. Îţi mărturisesc, Elixi, am adormit impregnată de cuvintele tale. Ultima oară când m-am uitat la ceas am avut sentimentul că în chiar acel moment te gândeşti şi tu la mine. Dimineaţă m-am trezit tot cu inima răsunând de scrisoarea ta dumnezeiască şi a fost ca şi cum timpul tău şi al meu s-au suprapus perfect, de aceea au rămas limbile ceasului la aceeaşi oră, fără să conteze cu adevărat dacă este noapte sau zi, iar noi ne gândim mereu unul la celălalt şi suntem împreună şi depărtarea nu are nici o putere asupra sufletelor noastre.

Îngăduie iubirii să te pătrundă, să te respire, să te străbată, copleşitorul meu. Nici o suferinţă, nici un risc, nici o experienţă amară nu merită să te facă să eziţi. Oricât de improbabilă pare întâlnirea noastră acum, oricât de nebunească această relaţie, cred că ne poate aduce mai multă efervescenţă, mai multă autocunoaştere  şi mai multă bucurie decât viaţa ta de acum. Şi mai cred că numai exerciţiul atât de îndelungat şi de colectiv al durerii face ca oamenii să transforme dorul în tortură. Noi nu vom lăsa să se petreacă aşa ceva.

Da, îmi este sete de buzele tale voluptuoase, de şoaptele, de mâinile, de pielea ta, mi-e dor de îmbrăţişările tale în care devin fluidă şi îmi pierd identitatea. Îmi e sete de ardorile şi splendorile pe care ni le putem dărui reciproc. Mi-e dor să nu ne mai putem deosebi trupurile şi sufletele, să devenim acelaşi suspin prelung de fericire. Mi-e dor să dispărem în intensitatea cu care ne sărutăm, ne mângâiem, ne pătrundem unul de celălalt, să ne iubim până ameţim, până intrăm în transă, aşa cum spuneai. Şi las dorul acesta să mă cuprindă, să se dilate, să mă reverse din mine însămi. Cum să însemne asta suferinţă? Doar strâmtorarea trăirilor ne schingiuieşte sufletul, doar de ea trebuie să ne ferim, aşa este, iubitule?

Porumbelului călător care aşteaptă cuminte, cuibărit între sânii mei – sunt mari, daaaaaaaaaaaaaaa, în caz că ai vrea să ştii, întreabă-l pe el, care i-a văzut, le-a simţit căldura şi bogăţia – o să-i spun ceva despre mine. Cred mult în sinceritatea care face doi oameni să-şi povestească nu doar despre lucrurile frumoase.

Dacă ar fi posibil aş strânge toate aceste cuvinte dulci, pasionale, visătoare şi le-aş trimite împreună cu mărturisirea completă despre cele mai dificile şi nu chiar încântătoare trăsături ale mele. Să mă vezi, să mă cunoşti pe de-a-ntregul, să ai imaginea mea reală, de om care trebuie să mai crească, să înveţe, să facă transformări radicale în propria fiinţă. Să ştii că sunt impulsivă şi am momente în care temperamentul meu coleric o ia înaintea gândurilor bune. Să fii prevenit că sunt orgolioasă într-un mod mai greu, poate, de remarcat la o primă vedere, şi cu toate că sufletul meu este promis lui Dumnezeu nu înţeleg şi nici nu accept întotdeauna toate semnele şi toate testele lui. Să ştii că am slăbiciuni pe care încă mi le menajez şi îmi e uşor să mă păcălesc şi să-mi găsesc scuze în loc să detonez energiile enorme de care e nevoie pentru a  face saltul de conştiinţă. Să ştii că voinţa mea şi aspiraţia şi chiar puterea de iubi autentic, de a mă dărui necondiţionat nu doar iubitului, ci tuturor oamenilor sunt fluctuante. Să-ţi mai spun, Elixi? Mai sunt destule de mărturisit şi voi continua.

Acum am altceva pentru porumbelul călător care face glu-glu-glu! la pieptul meu, îi spun ce-mi doresc pentru relaţia noastră. Vreau să fim fericiţi până la cer şi dincolo de el, dar ştiu că nu există fericire durabilă fără evoluţie, că mutaţiile interioare înseamnă uneori tensiune, durere de creştere… Însă cred că acesta e lucrul cel mai important – să devenim. Ne trebuie curaj pentru aşa ceva, ne trebuie încredere uriaşă, ne trebuie sinceritate faţă de noi înşine şi unul faţă de altul. Acesta e legământul pe care îmi doresc să ţi-l fac, să ni-l facem reciproc –  să creştem împreună şi din fiinţa pe care o putem alcătui împreună să dăruim cât mai mult tuturor. Ce spui, suflet iubit? Cum simţi, dragostea mea?

Am scris acasă toate acestea, pentru că, într-adevăr la Cafe Internet e prea multă lume şi nu pot să revărs fluviul pe care îl trezeşti în mine. Am scris cu cerneală neagră pe pagini purpurii care se vor strecura în textul preluat acum neutru de tastatura computerului. Iar când bujorii de grele catifeluri îţi vor leşina din nou în palme, să priveşti cu atenţie, sigur o să găseşti şi tu câte un „te iubesc” pe care tasta „delete” nici nu-şi propune să-l şteargă. Eu vreau să te copleşesc mai mult, mai mult, mai mult şi prudenţa mi-am pierdut-o fără urmă încă de când ţi-am auzit glasul prima oară.

Te sărut, copleşitorul meu iubit, te doresc toate zilele şi toate nopţile, te aştept mereu,

Nesăţioasa ta”

Anunțuri
9 comentarii leave one →
  1. Martie 11, 2010 9:50 am

    Deeaaa!…Ai aparut. Ma bucur nespus. Mi-ai lipsit… M-ai ofilit… si dintr-o data ai aparut odata cu ultimile zapezi… Craiaso!!… Bine ai revenit… Bine iubesti!!…Bine sa fi indragostita… Bine sa fi primita… Bine sa fi IUBITA…
    prea-bucurosul andrei…

    • Martie 12, 2010 1:47 pm

      Eeeeeeeeeee, Andreika… n-am dispărut niciodată. Intram prin paginile tale şi ale celor care mă ung la suflet cu scrisul, visul, râsul, sufletul, talentul lor. Doar că nu aveam timp să comentez (şi când spun „timp” nu mă refer doar la timpul fizic, ci la acela interior, când am destul spaţiu, destulă pace şi surâsuri cât cuprinde pentru a putea să scriu ceva cu miez pentru ei)… şi nici să postez.

      Bine mulţumescu-ţi, Călătorule, Cavalerule, Însoritorule!

  2. Martie 11, 2010 1:48 pm

    Oho! Bine-ai mai venit pe la tine prin blog, dragă FoarteDulceDeea!
    Absenţa ta îndelungată a spălat acest blog în lacrimi şi l-a zguduit de suspine!
    Bine-ai venit! Bine-ai venit! Bine-ai venit!
    O să ai nevoie de alte două săptămâni ca se te desprinzi din îmbrăţişările celor ce ţi-au dus dorul…

    • Martie 12, 2010 1:43 pm

      Mulţumesc de bucurie, Doinişoara. Şi de umorul nedezminţit, hihihihihi, hihihihiiiiiiiiiiiiii! Îmbrăţişări oricând, oricând, oricând. Piept la piept (nu scoate ochii)… :):):)

  3. Martie 12, 2010 1:10 am

    Vizitează-mă şi LA TANTI ELVIRA http://braileanul.blogspot.com/

    • Martie 12, 2010 1:43 pm

      Te-am vizitat, Şugubeaţă ce eşti! Şi nu doar pe blogul acela, am mai descoperit vreo două. Arată simpatic foc Tanti Aceasta. O să mai trec pe acolo.

      • Martie 12, 2010 4:27 pm

        Îţi dai seama la ce jug m-am băgat? Peste un sfert de secol, Tanti Elvira şi fetele ei au lucrat la fericirea junilor din urbea Brăilei şi a tuturor călătorilor care poposeau prin port din toate colţurile lumii.
        Acum, prin acel blog, va trebui să aduc bucurie tuturor vizitatorilor, ca să mă ridic la înălţimea vestitei Tanti Elvira. Grea lucrare…
        Dar zâmbeşte, Deea! Dacă lipsea un fanar roşu în blogosferă, uite că l-am aprins eu!

  4. Martie 12, 2010 4:31 pm

    Crezi că te compromit dacă te introduc în blogroll LA TANTI ELVIRA?

  5. Martie 19, 2010 6:54 pm

    adolescenta s-a caracterizat singura:”te sarut,coplesitorul meu iubit,te doresc toate zilele si noptile,te astept mereu,
    NESATIOASA ta.
    sa aiba grija sa nu-l sufoce cu atata coplesire,cu atata dragoste.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: