Skip to content

Derviş de flăcări în pieptul meu

Februarie 17, 2010

Inima mea e o herghelie de cai, nu are loc, nu are somn.

Aleargă scăpărând pământurile, văzduhurile. Bate ca ploaia pe acoperişuri de vară. Ca un clopot de aramă roşcată.

Cântă desculţă. Derviş de flăcări în pieptul meu, dansatoare nebună în pieptul lui Dumnezeu.


Anunțuri
44 comentarii leave one →
  1. Februarie 17, 2010 8:48 pm

    La fiecare slovă de-a ta, mă simt cu trei metafore mai tînăr şi mai îndrăgostit de poezia inimii tale, iubire pură a patimii cu suflet luminos, hiperbolă scumpă.

    • Februarie 21, 2010 2:02 am

      Ce bineeeeeee, aşadar poezia e elixirul tinereţii. Bun aşa, Tibi drag, bun aşa 🙂

  2. Februarie 17, 2010 9:05 pm

    Hop şi eu, nepricepută în hiperbole şi astea, vin să-ţi zic că hergheliile de obicei stau pe păşune şi mănâncă iarbă. Aleargă numai când vine cineva cu elicopterul să le filmeze, şi atunci se sperie şi încep să fugă. Bine, mai aleargă şi alte ori, dar în general nu prea au de ce.

    • Februarie 17, 2010 11:53 pm

      Bine, Rhetta, profiţi că DulceDeea te iubeşte şi intri cu elicopterul în inima ei gingaşă de artistă? Sper că ţi-ai însuşit critica mea şi dacă chiar îţi place zborul, data viitoare să vii lin cu… parapanta!

      • Februarie 18, 2010 2:03 am

        DeeAcord.

    • Februarie 21, 2010 9:26 am

      Aleargă de dor… uffff, măi Rhetta… în câmp de mohor. Acasă şi pe ogor. Cum de nu te-ai gândit la asta?

  3. vasile_ no_ 5 permalink
    Februarie 17, 2010 9:10 pm

    Interesant,ma scarpin , ma gandesc cum sa-ti raspund.

  4. Februarie 18, 2010 12:03 am

    Dragă Vasile. Stop. M-am interesat pentru tine. Stop. Fără niciun pic de durere te anunţ că ţi-au închis unitatea militară din Viziru. Stop.
    Fiind criza în toi, n-au avut destulă untură să o ungă ca s-o mănânce maidanezii, aşa că au concesionat-o nu ştiu cui ca s-o transforme în proiect imobiliar falimentar. Stop.
    Acum îţi dau un sfat: să nu-mi asculţi sfatul!
    Vasile, poezii îi scrie Deei toată lumea! Încearcă cu… un desen.

    • Andrei MITUCA permalink
      Februarie 18, 2010 8:09 am

      Sint singurul care i-am desenat Deii, SLOVA… Cu desenul este cel putin la fel de greu sa te incurci… Imaginea si Slova’s „chestii” care crucifica… Iar crucificarea doare…

      • Februarie 21, 2010 2:41 am

        Pe mine mă bucură nespus desenele tale şi sunt aşa de onirice, unele dintre cele pe care mi le-ai dedicat, aşa de strălucitoare, încât mă îndrăgostesc şi eu de acea Deea pe care o de-scriu ele :):)

  5. Februarie 18, 2010 12:08 pm

    inima mea canta ca o lebada cand vede asa herghelie de clopote ude…

    • Februarie 21, 2010 1:51 am

      PitiDurdu… ia lasă lebedele în pace, caută ceva mai puţin călător. Daaaaaa?

  6. Februarie 18, 2010 8:27 pm

    herghelia iti cere un imblanzitor. A kind of – love me, bring me, pamper me, make me only yours. 🙂

    • Februarie 21, 2010 1:52 am

      Ai dreptate, scumpa de Anaid… Un îmblânzitor cu iubire, nu cu biciul 🙂

  7. alexandru permalink
    Februarie 18, 2010 10:40 pm

    A ma femme

    Visam sa-ti fiu print al Arabiei, tuareg cu furtuni de nisip în privire
    Cu tine sa împart stapâniri de desert
    Si oaze neinventate cu tâsniri de nectar si absint
    Visam ca-mi esti inorog, ca-ti sunt Genghis-han neînvinsul
    Îngenuncheat numai când glezna îti voi fi sarutat
    Ca-ti sunt flacau al padurii cu mustata mijita
    Pieptarul mustind de vin si pintenii-mpletiti din borangic
    Ca-n inima mea bate doar ropotul tau
    Te mai visam Pegasus strapungând curcubee
    Ce-ascund comori de aur la picioare lor
    De coama-ti prindeam desucheate comete
    În schimb eu ti-am fost numai tarc si-o bucata de zahar
    Pierduta si aia prin gaura buzunarului meu de geambas
    De calic vietuind pe sub poduri cu viza de flotant
    Si-o boccea de regrete cu gust de cucuta
    Aruncata peste umarul stâng
    N-am înseuat, preafrumoaso, decât rataciri neasumate
    Capastru am pus doar pe amagiri de o noapte
    Si-am calarit doar sperante cu buze spuzite
    Mai visam ca sunt limba de clopot a sufletului tau
    Topit din bronzul druizilor cu barba de-un veac
    Catedrala cu vitralii de-alabastru eu însumi ma cladeam
    De jur imprejurul tau si-ntre zidurile pieptului meu bateai
    La fiece jumatate de ceas, noapte si zi
    Doar cununii în rai si slujbe de Înviere
    Dar ca un mic nevolnic, cu minte de-mprumut si ochi sticlind aiurea
    Chiar curgerea timpului am trucat-o mai ieri
    Pe-o pereche de zaruri masluite si-un ful de dame cu juveti în coada
    Acoperis eu n-am, ceru-mi sta roata deasupra
    Dar ploaie racoaroasa când vei fi, în vipia lui Cuptor
    Oi sti sa ma fac streasina si-ntreaga sa te sorb cu nesat
    Licorna mea de-un vis, înainte sa pleci
    Lasa-mi te rog un fir-doua din matasea cozii tale
    Singur sa-mi fac arcus al mângâierii
    Sa-l trec peste corzile-nnodate ale sufletului meu

    • Februarie 21, 2010 2:51 am

      M-ai amuţit cu poezia asta. De aceea de când am citit-o nici nu reuşesc să răspund cumva la lumile pe care mi le-a dezvăluit. Îmi vine să-i sărut cuvintele, să îmi cufund faţa în ele, să mă adâncesc toată în imaginile care respiră acolo.

      Când voi izbuti să am răgazul de suflet şi de limpezime să răspund pe măsura nemăsurării ei o voi face. Până atunci, să ştii că am reţinut nişte versuri şi mi le murmur şi mi le călătoresc prin suflet.

      Mulţumesc iar şi iar, Misteriosule!

  8. Februarie 19, 2010 3:33 am

    Deea, toată lumea-şi publică în mod previzibil propriile poezii.
    Ar fi cazul să te gândeşti la editarea unui volum: „POEZII INSPIRATE DE DulceDeea”

    • Februarie 21, 2010 2:43 am

      Hihihihi, Doinişoara… hihihihiiiiiiiiiiiiiii… şi să semnez, desigur, cu numele meu 🙂

  9. alexandru permalink
    Februarie 19, 2010 3:52 am

    Poate sunt deja editate. Unele.
    OK, I’m out

    • Februarie 21, 2010 2:29 am

      Nici să nu te gândeşti…. Alexius! Unde vrei să pleci? Cu poeziile nescrise încă? Te rugăm tare, vino înapoi şi desfată-neeeeeeeee… Ce ne pasă nouă dacă sunt editate au ba? Ne pasă că merită tipărite şi citite de cei care iubesc poezia. Ne pasă că sporesc frumuseţea lumii.

      Ne pasă că le aduci ofrandă inimilor noastre. Mulţumesc adânc, Alexius 🙂

  10. Februarie 19, 2010 9:24 am

    Superb!

  11. vasile_ no_ 5 permalink
    Februarie 19, 2010 1:12 pm

    vers 3+4 la L Cohen
    Rasuflarea ta incet ma cucereste
    Cerul devine rosu,aerul zvacneste
    Am inceput sa vad ce nu vedeam
    Am inceput sa aud ce nu auzeam

    Arata-mi unde este izvorul omenirii
    Lasa-ma sa-ti fur clipa fericirii
    Atinge-ma cu farmecul tau divin
    Si te voi iubi in toate noptile ce vin.

    • Februarie 21, 2010 2:24 am

      tot poemul e un cântec al lui Cohen sau? doar versurile 3 şi 4? 🙂

  12. Februarie 19, 2010 5:36 pm

    Ce este aceasta, iubire ?

    Cum poate fi, că eu nu mai sunt eu ?
    O Doamne, o Doamne, o Doamne !
    Cine m-a luat mie însumi,
    cine mie mi-a fost mai drag
    sau mai mult decît mine poate ce pot eu
    O Doamne, o doamne, o Doamne !
    Cum îmi trece inima
    cine nu pare că mă atinge ?

    Ce este aceasta, Iubire ?
    că în inimă mi-a intrat prin ochi,
    pentru puţin spaţiu înăuntru pare să crească;
    şi stă să iasă.

    Michelangelo Buonarroti. 6 martie 1475 – 18 februarie 1564

    • Februarie 21, 2010 2:04 am

      Splendidă poezie, mulţumesc din suflet, Tibi.

  13. vasile_ no_ 5 permalink
    Februarie 19, 2010 9:24 pm

    toti vedem,nimeni nu vede
    toti vorbim ,nimeni nu vorbeste
    toti auzim,nimeni nu aude.
    Un paradox.

    • Februarie 21, 2010 9:27 am

      Unii văd. Dar nu vorbesc. Unii vorbesc, dar ceilalţi nu-i aud. Un paradox al paradoxurilor, Vasile, dragă Vasile 🙂

  14. Februarie 20, 2010 2:37 am

    Lumea-ţi scrie poezii,
    Greierii îţi cântă cri,
    Cerul îţi zâmbeşte gri
    Hăt, din anul două mii.
    Şi?

    • Februarie 20, 2010 4:44 pm

      Rhetta, apreciez că ai lăsat elicopterul parcat pe frigider în bucătărie, să-l şteargă Veta de praf, da’ puteai să aduci şi tu o dulceaţă de vişine, nu depresii gri din anul 2000…
      Şi vezi să nu bea Veta cherosenul…

  15. Februarie 20, 2010 12:20 pm

    Caii sunt fiinţe nobile care nu pasc iarba pe care au călcat alte dobitoace.

    • Februarie 20, 2010 4:45 pm

      Fiinţe nobile, puternice dar elegante…

  16. Februarie 21, 2010 12:47 am

    Deeeeea? Iar n-ai mai trecut de trei zile prin blog…
    Ori e psihologie fină, să-i ţii pe jar pe dumnealor, să-ţi transforme blogul în cenaclu, ori trebuie să te invidiez pentru… încă trei zile…?

  17. Februarie 21, 2010 12:48 am

    scuze… mai…

    • Februarie 21, 2010 1:09 am

      E psihologie fină, ce altceva ? Ştiu surorile & comp de ce. Lasă, că trece …

  18. Februarie 22, 2010 9:55 pm

    Minciună ai scris, Deea.

    • Februarie 22, 2010 10:21 pm

      Ce s-a întâmplat, om bun? Unde am scris minciună? 😦

      • Februarie 22, 2010 10:32 pm

        Când ai spus că am blog gustos. Încerc s-o dreg cumva, că am greşit.
        Să-ţi spun. E doar o impresie. Aşa cu drag am venit la tine la blog, însă sus ai scris cuvânt „mincinos”, iar eu cred că tu nu ai putea iubi un mincinos. Pentru că dacă-l iubeşti, el nu e mincinos, chiar dacă alţii îl cred aşa. Nu-mi spune despre nu ştiu ce situaţii, iubirea e sus, mult mai sus. Acum să mă ierţi, nu toţi cei care spun o minciună, sunt mincinoşi. Iartă-mă.

      • Februarie 22, 2010 10:41 pm

        Cerculeţ, tăticul lui Helmut, nu înţeleg. Am minţit când am spus că ai blog gustos? Nu am minţit, e o savoare continuă ceea ce scrii, ceea ce desenezi, ceea ce înfăţişezi din tine ochilor şi sufletului nostru.

        De ce crezi că am minţit? Uuuuf… Doare, să ştii.

        De fapt tu eşti supărat pe mine? Pentru că ai sentimentul că am minţit când am spus de blogul tău gustos ori pentru cuvintele scrise în headerul blogului meu? Culmea este că Jurnalul unui amant mincinos este chiar titlul pe care Elixi îl găsise posibilului său jurnal. El nu l-a mai scris, eu în schimb am început să scriu pe acest blog şi am folosit titlul acela cu încuviinţarea lui.

        Ştiu că nu toţi cei care spun o minciună sunt mincinoşi. Eu nu l-aş fi numit aşa pe Elixi. El însuşi s-a poreclit aşa, el însuşi mi-a spus că minciuna a devenit una din cele mai puternice strategii de apărare pe care le foloseşte. Iar eu, într-adevăr, am sperat mereu că pe mine nu mă minte. Am sperat mereu că în faţa mea dispar orice temeri şi orice deprinderi de măsluire a realităţii.

        Nu ştiu de ce te-ai supărat, Cerculeţule. Îmi pare rău. Enorm de rău.

  19. Februarie 22, 2010 11:05 pm

    Vezi ce tare poate să doară un cuvânt aruncat aiurea, nejustificat, neelucidat, neexplicat? Te-am rugat şi te rog să mă ierţi. Dă-mi durerea ta cu totul.

    Nu, nu-s supărat pe tine, cum să fiu?
    Vai, vai. Trebuie să tac, fac prostioare. Nu mai ştiu ce să fac. Ai vrea să-ţi desenez cel mai frumos desen din lume?
    Am scris „cu multe frunze de tot felul”, dar am şters.
    Am greşit.
    Dă-mi durerea ta cu totul.

    • Februarie 22, 2010 11:12 pm

      Daaaaaaaaaaa, vreau desen, vreaaaaaaaaau. Şi pâine cu unt şi puţină sare. Prăjită pâinea, dacă se poate. Şi ceai cald cu lămâie. Deja nu mă mai doare nimic :):):)

  20. Februarie 22, 2010 11:23 pm

    Ce bine mi-e că spui asta.
    Şi ce bine e că pot face cel mai frumos desen din lume. Vine şi Helmut să deseneze.

    • Februarie 23, 2010 12:04 am

      Aştept cu freamăt. Şi dacă vine şi Helmut e cel mai grozav cadou. :):):):)

  21. Martie 16, 2010 12:30 am

    foarte frumos postul ..chiar ca inima e nebuna..:x canta si alearga ..

Trackbacks

  1. Farmecele lumii acesteia… « Cuib de mitralieră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: