Skip to content

Mă provoci, Rhetta Marx? Hai să răspund la obraznica leapşă, atunci…

Februarie 6, 2010

Toată lumea ştie că îmi sunt simpatice până la leşin. Surorile Marx. Rhetta, Veta. Şi Petronia cea verişoară lor sau cam aşa ceva. Şi Vasile Rechinroll, nepot-fără-de-asemănare. Râdem, glumim, dar, vorba bancului, nu părăsim incinta. De fapt o părăsim, însă nu ştim decât noi şi câţiva alţii încredinţaţi că adevăratele evadări nu se folosesc de tunele subterane şi nici de săritul peste ziduri. Sau poate evadările, da. Nu şi plecarea în libertate.

Ei, totuşi de data asta Rhetta s-a întrecut cu gluma. Mi-a dat o leapşă. Una de la Proust citire. Pe care ea însăşi mărturiseşte că a luat-o în seamă după nu ştiu cât timp, ea însăşi a răspuns la întrebările cu pricina după luni de zile. Eu n-aveam de gând să aştept Crăciunul până răspund. Mi-aş fi făcut ceva vreme în week-end-ul mereu trepdidant. Dar, nu. Hotărât, nu! Pentru că între timp Rhetta a primit o altă leapşă pe care a dat-o generoasă mai departe la fete şi pe mine m-a săriiiiiiiiiiit! Lacrimile-mi udă decolteul.

Pentru că există justiţie divină am primit însă atingerea magică de la Anaid. Mulţumesc, draga mea. O să intru şi eu în joc. Da. Să dedic o poezie fenomenalelor care scriu în lumea aceasta a blogurilor. O poezie care spune ceva despre ele, care le-ar putea fi cumva deviză. Şi să dezvălui un detaliu de farmec nebun al celei ce sunt. Al trupului. Că de suflet vorbeşte tot blogul meu. Şi chiar şi despre mintea mea oferă ceva indicii.

Aşa că, Rhetta Marx, here I am! Vino la pieptul meeeeeeeeu!

Desigur

Nichita Stănescu

Desigur, ea e o brăţară
purtată la mână de un zeu
ea e mai liniştită spe seară
deşi e neliniştită mereu

Ea luceşte toată în Lună
când zeul îşi ridică braţul zâmbind
o lebădă brună
cu plisc de argint

Zeul e invizibil.  Nu se vede
decât ea la glezna mâinii lui
bătând în cerul negru şi verde

vederea mea ca un cui.

Iar leapşa merge mai departe la toate fenomenalele, irezistibilele, adorabilele din blogrollul meu. Cine îşi doreşte să se joace, să râdă, să ne bucurăm împreună. Mi-aş dori să le văd surâsurile, mâinile, ochii. Ei, da, bărbaţii ar vrea altceva…  Bine, fie! Dacă sunt şi fetele de acord…

Anunțuri
87 comentarii leave one →
  1. Februarie 6, 2010 12:44 pm

    sfinte bergenbier!? ce e asta? esti adorabila dulcedeea, esti un nor de tigare, esti o fuga pana la butic , esti o statuie vie. iti las sufletul la picioare si jur ca nu te mai supar niciodata.
    am crezut ca sunt puternic, ca decid si pot subjuga senntimente sau chiar lumea. dar ce tare m-am inselat….
    sangele tau clocotitor mi-a desghetat inima. esti un inger.
    ma caiesc.
    vorbele tale sunt psaltirea sentimentelor pe care le neg, gandurile tale sunt sprijinul pe care nu il caut. buzele tale sunt carnea pe care o cauta carnea buzelor mele.
    setea ta? e setea mea.

    in fine, mai erau si altele dar nu imi vine acum. bine cu rosu. taaaaare bine. te pup.

    • Februarie 7, 2010 1:03 pm

      Eiiii, râzi tu râzi, PitiDurdu, dar chiar aşa glumeaţă cum e oda ta (cea mai tare imagine rămâne pe vecie „eşti un nor de ţigare, eşti o fugă până la butic”) are şi nişte vorbe de poezie adevărată („buzele tale sunt carnea pe care o caută carnea buzelor mele; setea ta? setea mea”)

      Pune mâna şi scrie. Precum spuneam mai demultişor.

  2. Februarie 6, 2010 4:17 pm

    DulceDeea, întotdeauna am bănuit că roşul îţi vine perfect! Dar acum ştiu: cu şi fără roşu îţi vine perfect!

    • Februarie 7, 2010 1:06 pm

      Mulţumesc, Doinişoara. 🙂

  3. Februarie 6, 2010 4:19 pm

    Evident, am citit şi poezia dar, de la atâta roşu trebuie s-o mai citesc o dată.

    • Februarie 7, 2010 1:05 pm

      Roşul ridică temperatura decolteului, e adevărat. Poezia e mai transparent auriu-albastră. Ca văzduhul.

      M-am gândit că se echilibrează una pe alta, dogoarea şi plutirea zeiască.

  4. Februarie 6, 2010 4:30 pm

    mda, trebuia sa apara si pokemonu asta… stiam fata! stiam toti ca ii sta bine in rosu! acu spune ca ii sta bine cu tzatze, ca ii sta bine cu voce subtire, ca ii sta bine cu fusta, ca ii sta bine pe net departe de tine. stiam dejaaaaa!

    • Februarie 7, 2010 1:23 pm

      PitiDurdu, nu te mai lega de prieteni. De oameni buni. Te rog. Nu mai fă tumbe de parcă eşti răutăcios. Hai să ne bucurăm om cu om, pentru că nu are altfel niciun rost să ne fi cunoscut. Te rog din suflet, da?

  5. Februarie 7, 2010 12:07 am

    dulceeee? unde sunt prietenii tai?

    • Februarie 7, 2010 1:26 pm

      Prietenii mei, sunt aici, Năzdrăvăniuş-Învârtecuş. Uite-i. Scriu comentarii, intră şi citesc uneori sau deseori şi fără să scrie comentarii.

      Iar prietenii cei mai prieteni sunt la inimă. Acolo îi păstrez. Căci e iarnă năbădăioasă şi frig năvălitor şi vâââââââânt, vâââââââj, vâââââââââââââââj, paravâââââââââââââââj. Şi la inimă la mine e cald. Şi ne ţinem acolo înfofoliţi în îmbrăţişări. Da, da.

  6. Februarie 7, 2010 12:24 am

    Deea, lacrimile tale mi-au înmuiat sufletul. De azi înainte îţi dau din oficiu orice leapşă primesc. „Din oficiu” însemnând că nu mai e nevoie să spun, că se subînţelege. Ca să nu mai fac iarăşi vreo gafă din asta şi să aduc lumea în pragul catastrofei care ar fi avut loc dacă acest decolteu superb ar fi rămas ascuns privirilor noastre invidioase.

    A, şi nu ai răspuns încă la chestionarul lui Proust. O să îţi amintesc de el din când în când, cam odată la trei ore.

    • Februarie 7, 2010 1:39 pm

      Rhetta, lacrimile tale datorate lacrimilor mele mi-au picurat în decolteu. E un freamăt de râuri care topesc zăpezi, stele, inimi. Am o împărăţie de fluvii în piept.

      Sunt bucuroasă că mă chemi la joacă. Şi îţi amintesc faptul că deja au trecut ore şi ore de când mi-ai promis că-mi aminteşti de chestionarul lui Proust şi ai uitat să o faci. Aşa că uite cum cred că e bine să procedăm – când îmi aduc aminte, or pentru punctualitatea cu care aş reuşi nu pot garanta, dar intenţia contează, când îmi aduc aminte o să-ţi aduc eu aminte să-mi aminteşti despre leapşa proustiană.

      Dacă pe undeva are loc vreun scurtcircuit, nu-i problemă, că nu ne întristăm noi dintr-atât.

  7. vasile_ no_ 5 permalink
    Februarie 7, 2010 2:11 pm

    Minunea lumii a iesit din glastra
    Si se arata prostimii prin fereastra.
    Imi vine sa zbor ca un nebun
    Dupa al ei de nedescris parfum
    Ce imi trezeste pe buze un fior,
    Apa vie pentru domolit un dor .
    Un mister ascunde al ei cuvant
    Ce va dispare cand imi iau avant.

    • Februarie 7, 2010 2:26 pm

      Minunea lumii mulţumeşte. Oricum, nu prostime crede ea că e dincolo de ferestre. Nu, nu :):). Oameni buni, oameni frumoşi. Aşa. 🙂

      • vasile_ no_ 5 permalink
        Februarie 7, 2010 5:20 pm

        „prostime” are sensul de =spectatorii au ramas gura-casca,adica prosti,vazind ce era de vazut.Vezi si tu comentariile celorlalti.

    • Februarie 8, 2010 3:14 am

      Vasile, te-ai născut poet şi Deea o dulce scriitoare-corectoare aşa că am emoţii moderate pentru tine.
      Cred că versurile tale se pot modifica aşa:
      „Minunea lumii a iesit din glastra
      Si se arata prietenilor prin fereastra.”
      Vasile cu satelitul şi cu infraroşiile, te salut cu stimă. Poate de data asta scapi…

      • Februarie 9, 2010 3:48 am

        A scăpat de la corectură, Doinişoara. :):)

  8. Februarie 7, 2010 2:15 pm

    dulce, nu a zis nimeni ceva rau de cei prieteni. ii astept sa vad ce zic. atata tot.

    cat despre doina….nah, ma tot cert cu ea. asta e soarta.

    insa e ciudat ca nu mai vin invartecushii, dragalushtii? unde sunt?

    la fel si tu. unde ai disparut 2 zile?

    • Februarie 7, 2010 2:20 pm

      Bolnăvioară-drăguţă-mioară. 🙂 Şi încă sunt nu prea grozav şi încă am trecut pe la computer, aşa, ca să vă pup pe obrăjori, să nu credeţi că v-am uitat.

      • Februarie 8, 2010 2:58 am

        Sfat prietenesc: un laptop în pat te ţine on-line şi când eşti bolnăvioară.
        Asta dacă nu e boala aia de te-a mai ţinut 3 zile, când m-ai făcut oleacă curioasă şi pe mine şi pe Rhetta… Parc-o aud pe Rhetta: 3 zile, Deea, trei zile?

    • Februarie 7, 2010 2:24 pm

      Ah… şi am aruncat privirea şi în pagina-ţi. Desigur. Un regal, un festin acolo, nişte postări de un haz nebun, am râs tare, vindecător. Mulţumeşc, Găluşcule.

      • Februarie 7, 2010 3:13 pm

        sunt galusc!? uuuuuh! sunt singuru galusc! am zis! nu prea a fost de ras la mine mah. a fost un wikend cam urat. nici tu nu ai fost…. mde. dar am vazut Che!

  9. Februarie 7, 2010 3:16 pm

    Dacă aş aduna sânii deei, buzele lorenei si ochii petroniei, ar ieşi femeia perfectă şi ar fi atâta de perfectă, poetică, până la apoplexie, pâna la catatonie, până la dezorientări.

    Dacă ăştia sunt sânii tăi, dulce deea, lasă-mă să te felicit. ai fi bună in sicilia, cu părul negru, obosită şi cu buzele arse de soare, punând haine pe o sfoară şi ridicându-te suav pe vârfuri şi picuri de apă ţi-ar curge pe gât.

    • Februarie 7, 2010 3:28 pm

      si eu as trece cu o bicicleta si as fluiera luuuuuung. as opri ca din intamplare, mi-as netezi cracu de la pantalon, as aprinde o tigare si as pleca demn pedaland. m-a vazut si azi… deea malena….

      • Februarie 9, 2010 4:29 am

        Frumos. Îmi place să fluiere luuuuuuuuuung un biciclist… 🙂

    • Februarie 7, 2010 3:48 pm

      Creatrix, ai uitat fundul Rhettei. Ca sa iasa Malena perfecta 😀

      • Februarie 9, 2010 4:30 am

        Chiar aşa, Marius dragule, cum să existe o femeie perfectă fără formele voluptuoase ale Rhettei?

    • Februarie 7, 2010 3:49 pm

      V’as imprumuta si pletele mele pentru Frenkenstein’ul asta da’ e cam alb si s’ar putea sa nu dea bine.

      • Februarie 9, 2010 4:31 am

        O femeie cu plete argintii… Lunare… poate că ar fi chiar interesant. 🙂

    • Februarie 9, 2010 4:02 am

      Nebunatica de Creatix,

      Îmi place mult cum ai zis „atât de perfectă, poetică până la apoplexie, până la catatonie”

      Cred că într-un fel de asta şi caută bărbaţii atât de multe femei, măcar în gând, dacă nu în realul aparent al realităţii 🙂 Ei vor să reconstituie femeia perfectă. Şi intuiesc faptul că noi cu toatele alcătuim Misterioasa, Eterna, Adorata.

  10. Februarie 7, 2010 6:27 pm

    🙂 🙂 🙂 🙂 🙂

    • Februarie 9, 2010 4:03 am

      Şi eu am zâmbit la fel văzând fotografia postată de tineeeeee. Frumoaso!

  11. Februarie 7, 2010 7:08 pm

    Dulce Dee cu decolteu de Zee, uite ca eu nu te sar de lepse. Cum sa sar asemenea scriitoare cu har? Nu pot, nu pot, nu ma lasa inima mea de turta dulce…Sa treci pe la mine, dulceata, te asteapta un mic cadou.
    Cu sarutari, cu imbratisari 🙂

    • Februarie 9, 2010 4:04 am

      Mulţumesc, Prinţesina.

  12. Februarie 7, 2010 9:23 pm

    Exact la malena m-am gândit şi eu.

    Cred că o să orbim.

    • Februarie 9, 2010 4:27 am

      Hihihihi, hihihihiiii, Creatix… Pe principiul „la Soare te puteai uita, dar la Malena, ba.”

      Pentru mine Monica Bellucci e chiar zeiască. Are şi splendoare, şi suflet. Şi inteligenţă. Ce mă împiedică să o văd desăvârşită este un aer de tristeţe care pluteşte pe chipul ei.

      • Februarie 9, 2010 12:51 pm

        Pai daca s’a maritat cu Vincent Cassel…. normal ca are un aer de tristete pe chip 😀

        Mie tocmai aerul ala imi place. Nu prea ma omor dupa femeile de tipul „plina de viata”. Da probabil asociez eu in mod aberant asta cu o doza sporita de superficialitate.

      • Februarie 10, 2010 1:38 am

        Rhetta/Veta/Petronia sunt pline de viaţăăăăăăăăăăăăă… ţi se par superficiale? :):)

      • Februarie 10, 2010 3:42 pm

        Pline de viata? Pai tu nu vezi ca asculta David Bowie? Aia inseamna „pline de viata” la tine? 😀

        Stii bine la ce ma refer Deiuska 😀

      • Februarie 11, 2010 9:53 am

        Stiu, Marius, Simpaticule!

      • Februarie 11, 2010 1:00 pm

        Taman te’am rebotezat la surori pe blog, nu puteam sa nu te anunt si aici, sa nu mai stii cum te cheama. Deci: DulceDecoltee, eh, cum suna? :))))))

      • Februarie 11, 2010 2:14 pm

        Splendid, absolut încântător! Îmi place mult, reverenţă, reverenţă, reverenţă… 🙂

    • Februarie 11, 2010 2:57 pm

      Si, ca un facut, comentariu meu anterior a purtat numarul 69 pe tricou. Cica sa mai crezi in coincidenta 😀

    • blue2403 permalink
      Februarie 11, 2010 5:42 pm

      ***thecreatrix *** Zici: „Cred că o să orbim….”
      Bulă, elev fiind era într-o zi la scoală.
      Aveau o învăţătoare trăznet.
      Afară era îngrozitor de cal. Domnişoara învăţătoare se plimba printre bănci. La un moment dat alunecă şi căzu în poponeaţă. Stiind că nu poartă chiloţi din cauza căldurii, ţipă:
      – Copii, mânile la ochi, altfel orbiţi.
      Toţi copii duc îngroziţi mâinle la ochi. Doar Bulă duse o singură mână, iar cu ochiul rămas liber privea pofticios … priveliştea.
      – Ce faci Bulă? – întreabă învăţătoarea.
      – Eu îmi sacrific un ochi. 😀

  13. blue2403 permalink
    Februarie 7, 2010 10:31 pm

    ***DulcicăDeea*** Oau, super… eu cred că nici nu contează ce culoare e… De fapt cred că fără nici o culoare e mult mai bine. Dumnezeu a făcut lumea perfectă… idei cu textile, femeii i-au venit… Hainele sunt o mare ticăloşie… Poate, că păcatul originar nu se referă la halirea fructul cunoaşerii, ci la ascunderea adevărului minunat al Creaţiei… 😉
    ===============================

    „Aşa că, Rhetta Marx, here I am! Vino la pieptul meeeeeeeeu!”
    ___________________
    Aşa ca o mică şi nevinovată … curiozitate … nu aveţi un loc … neocupat?
    Nimic nu e mai plăcut decât chestiile pufoase?

    • Februarie 9, 2010 4:37 am

      Sunt de acord cu tine. Nuditatea e minunată. (aici îi şi văd pe unii :):) completând: „depinde a cui.”) A oricui. Cred că nuditatea e şi o imagine a dezgolirii sufleteşti. Să ai adică puterea de a te arăta aşa cum eşti, de a te înfăţişa fără armură, fără scheme, fără temeri. Sau chiar dacă ai temeri să ţi le asumi, la fel cum îţi asumi şi cele încă nedesăvârşite ale inimii.

      La pieptul meu? Hihihihihihi, hihihihiiii… e încăpător, ce-i drept.

      Te îmbrăţişez şi pe tine, Blue 🙂

      • blue2403 permalink
        Februarie 10, 2010 9:46 pm

        Am văzut că a venit atenţionarea că ai răspuns, dar n-am apucat să ajung aici decât acum…
        Văzând iar splendida poză de sus (cam ticăloasă că oricât trag de ea, restul nu se vede …) şi mă gândesc cât de minunat trebuie să fie acolo, lângă inimă, la căldură… 🙂

  14. Februarie 7, 2010 11:58 pm

    Nichita Stănescu

    Leoaica tânără, iubirea

    Leoaica tinara, iubirea
    mi-ai sarit în fata.
    Mă pindise-n incordare
    mai demult.
    Coltii albi mi i-a infipt în fata,
    m-a muscat leoaica, azi, de fata.

    Si deodata-n jurul meu, natura
    se facu un cerc, de-a-dura,
    când mai larg, când mai aproape,
    ca o stringere de ape.
    Si privirea-n sus tisni,
    curcubeu taiat în doua,
    si auzul o-ntilni
    tocmai lângă ciorcarlii.

    Mi-am dus mâna la sprinceana,
    la timpla si la barbie,
    dar mâna nu le mai stie.
    Si aluneca-n nestire
    pe-un desert în stralucire,
    peste care trece-alene
    o leoaica aramie
    cu miscarile viclene,
    inca-o vreme,
    si-nca-o vreme…

    • Februarie 9, 2010 4:28 am

      De-ai ştii de câte ori am citit poezia asta… :):) Cred că este una dintre poeziile care atestă destinul de nemuritor al lui Nichita. 🙂

  15. Februarie 8, 2010 1:23 am

    Bolnăvioară, dragă Deea? Ai scos laptop-ul pe geam, să vadă Vasile numărul 5 MINUNEA LUMII şi-ai răcit la decolteu?
    Să nu mai faci asta, fiindcă ne este greu să stăm două zile fără bunătatea inimii tale!
    Şi mulţumesc… Dincolo de talent la scris şi decolteul tău frumos se ascunde o inimă bărbată. Rămân datoare o cafea cu frişcă.

    • blue2403 permalink
      Februarie 8, 2010 11:41 pm

      Crezi că a tras-o curentu’? 😀 (Ştii bancul?)

      • Februarie 11, 2010 9:22 am

        Te muşc de nas! 🙂

      • blue2403 permalink
        Februarie 11, 2010 6:32 pm

        Mă ispiteşti? 😀

  16. Februarie 8, 2010 11:03 pm

    nu ma satur sa te citesc, ti-as tatua cuvintele pe inima, sa le am cu mine mereu. ai un stil propriu, nu as putea sa descriu.

    totusi, verifica-ti mailul, nu am mai auzit de la tine de muuuuuuult, si de data asta vin cu o rugaminte.

    • blue2403 permalink
      Februarie 10, 2010 9:59 pm

      „…nu ma satur sa te citesc, ti-as tatua cuvintele pe inima, sa le am cu mine mereu…” … 😮 … nu doare?

      • Februarie 11, 2010 9:23 am

        Nu năcăji fata. E o genială de adolescentă care scrie extraordinar. Treci prin pagina ei şi convinge-te. 🙂

      • blue2403 permalink
        Februarie 11, 2010 6:36 pm

        Adolescentă? Deci minoră cu ştampila (PUŞCĂRIE) încă pe poponeaţă? … 😳
        ……
        Ţi-am mai spus că ai un talent deosebit de a pune fantezia omului nevinovat pe bigudiuri? 😀

      • Februarie 12, 2010 6:41 am

        Eeeeeeeeeeeeeee!

      • Februarie 13, 2010 4:16 pm

        Mai bine taceam:|
        In orice caz, mersi, DulceDeea, pentru complimentul tau:)
        Dar se pare, in alta ordine de idei, ca mailul acela nu a ajuns nociodata la tine…:D

  17. Februarie 9, 2010 4:38 am

    Oh… bine ai revenit, Busuioc înflorit. O să arunc o privire prin mail. Şi mie mi-era dor de tine.

  18. rechinroll permalink
    Februarie 9, 2010 12:09 pm

    Zic lu Dulcedeea: Ce dracu’ de leapsa sa ma bag, cu sanii aia ai tai? Fa-ti alta poza, cu unii mai mici, si viu si io la leapsa. Asa!! Sau sa-mi fac io cu sanii, ca m-a-nvatat bucatareasa cum sa ies avantajos. Asa!! Mai zic una inainte de a mai privii minunatie de sani: Pai, Carmen aia, nu poa sa aiba asa craci!! E minciuna si asa mai departe. Femeile cu cracii ca aia nu scriu asa. Nici alea cu sanii aia nu scriu asa si asa mai departe. Ca ma-ntelegi, Dulcedeea!!

    • Februarie 11, 2010 9:26 am

      Vasile-Basileeeeeee… sâni mici n-am nici în vis. Aşa-s eu, imperialistă în toate cele.

      Te înţeleg profund. Şi, da, Carmen are nişte picioare ameţitoare. Şi scrie, scrie cu farmec nespus.

      E un paradox viu. Şi eu. Şi tu. Hihihihihi, hihihihihi…

  19. alexandru permalink
    Februarie 9, 2010 5:09 pm

    Alma mater, câte Cai Lactee stau ferecate înauntru, de-o parte si de alta…

    • Februarie 11, 2010 9:48 am

      Frumos spus, Alex. Multumesc tare. 🙂

  20. brokenwhisper permalink
    Februarie 10, 2010 7:04 pm

    Vad doi munti inveliti in ceva rosu !

    • blue2403 permalink
      Februarie 10, 2010 10:11 pm

      De-aia ai scos limba? :O

      • Februarie 11, 2010 9:48 am

        Hihihihi, hihihihi!

      • blue2403 permalink
        Februarie 11, 2010 9:35 pm

        🙂

  21. Februarie 10, 2010 9:36 pm

    Dulce deea, mi-esti tot mai simpatica. uite ca am postat si eu la mine o poza sexi, sa nu fiu mai prejos decat tine si rhetta marx.

    • Februarie 11, 2010 9:55 am

      Şi tu mie, Creatix. Am mers în pagina ta şi am văzut fotografia. E mi-nu-na-tăăăăăă!

  22. Februarie 10, 2010 9:36 pm

    in blogosfera asta pe toate ne cheama andreea? wtf?

    • blue2403 permalink
      Februarie 10, 2010 10:12 pm

      S-o fi spart conducta …

    • Februarie 11, 2010 9:49 am

      Pe mine nu :):)

      • blue2403 permalink
        Februarie 11, 2010 5:45 pm

        😀
        Nu „pe” …”cu”…

  23. Februarie 10, 2010 10:28 pm

    Pe mine nu mă cheamă Andreea, şi încă n-am avut nici un motiv să regret. Nici să mă bucur, recunosc.

    Oricum, felicitări tuturor Andreelor, pentru că sunt aproape la fel de frumoase ca mine.

    • blue2403 permalink
      Februarie 10, 2010 10:44 pm

      Andre sunt cam multicele ce-i drept… (bune, nu tuturor li se ….. „tute” butonul ca Escăi.
      Demult tot doream să spun că Rhetta Marx … rezonanţa acestui nume(sau pseudonim), are un parfum de personaj dintr-un film american, un film cu femei coafate sofisticat, neapărat alb-negru, cu un detectiv cu o mustaţă subţire şi cu privire de cuceritor fatal. Ah, personajul pare fi o scriitoare de succes…

      • Februarie 11, 2010 9:50 am

        Blue, intră în pagina Surorilor. E o petiţie acolo pentru ele. Merită susţinute năstruşnicele astea. 🙂

      • blue2403 permalink
        Februarie 11, 2010 5:33 pm

        De la o vreme nu mai semnez nici un fel de petiţii… nicăieri…

      • Februarie 12, 2010 6:41 am

        Pentru surori merită. E cea mai simpatică şi haioasă petiţie pe care am văzut-o până acum. E un joc.

    • Februarie 11, 2010 9:52 am

      Rhetta, tu ai un nume fără precedent 🙂 Cine s-ar putea măsura cumva cu tine, Nemăsurato? 🙂

  24. Februarie 11, 2010 6:43 pm

    Wow wow wow … uşor că unii mai au probleme cu inima 😀

    • blue2403 permalink
      Februarie 11, 2010 9:36 pm

      Ţi se palpită? 😳

  25. blue2403 permalink
    Februarie 13, 2010 4:45 pm

    ***DulceDeea***

    Pentru surori merită. E cea mai simpatică şi haioasă petiţie pe care am văzut-o până acum. E un joc.
    __________________
    Deşi am zis că nu mai semnez petiţii, asta am semnat-o. Nr 40.
    Bine, cu unele precizări:
    ::::::::::::::::::::::
    40. Blue 2 m Românica 13/02/2010 16:39
    »» Deşi nu mai semnez petiţii, pe asta am semnat-o. E bine şi frumos să avem monumente. (Dacă trebuie, sunt de acord să contribui şi cu bani dacă monumentul mai trebuie văruit din când în când) 😀
    _____________________
    Precizare:
    De fapt ( legat de vârstă), 1 an şi 9 luni deoarece Blue s-a născut în Mai 2008, dar am vrut să pară mai matur… 😀

  26. Februarie 14, 2010 1:17 am

    Am semnat petitia ! 🙂 Si bine am facut !

  27. blue2403 permalink
    Februarie 21, 2010 11:35 pm

    ***DulceDeea ***

    Bolnăvioară-drăguţă-mioară. 🙂 Şi încă sunt nu prea grozav şi încă am trecut pe la computer, aşa, ca să vă pup pe obrăjori, să nu credeţi că v-am uitat.
    – – – – – – –
    2010 februarie 8
    ***doinapopescu****

    Sfat prietenesc: un laptop în pat te ţine on-line şi când eşti bolnăvioară.
    Asta dacă nu e boala aia de te-a mai ţinut 3 zile, când m-ai făcut oleacă curioasă şi pe mine şi pe Rhetta… Parc-o aud pe Rhetta: 3 zile, Deea, trei zile?
    ================================================
    Super dialog…
    Ca un fel de contiuare, DulceDeea se întâlneşte a doua zi cu cineva:
    – Vai dragă, sunt atât de fericită…
    – De ce?
    – Azi noapte m-am culcat cu cineva care are în el o tehnică … extrem de modernă…
    – Ei, nu mai spune… cine e?
    – Laptopu’ meu ….
    😀

  28. Februarie 22, 2010 12:09 am

    Eu am tot timpul laptop-ul în pat lângă mine, dar chestii de-astea intime nu povestesc când mă întâlnesc cu cineva pe stradă…
    Sigur, dacă am scris pe blog, acum o să ştim doar noi doi şi toată blogosfera.
    Noroc că-i o postare mai veche şi bag de seamă că nici măcar Deea nu mai trece pe aici…

  29. blue2403 permalink
    Februarie 24, 2010 9:42 pm

    Întotdeauna chestiile cele mai interesante sunt cele pe care femeile nu le povestesc.
    :::
    Nu mai trece pe aici, dar de văzut văd toţi cei care au scris ( cu excepţia celor care nu văd…)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: