Skip to content

Cele mai grozave filme din ultimii zece ani, revin, aşadar…

Ianuarie 29, 2010

Misterioasa Tlön Society a lansat o leapşa cinematografică şi fericitele câştigătoare ale privilegiului de a spune care-s filmele deceniului trecut au fost Surorile Marx.

Simpatice şi generoase, ele s-au gândit să-mi pună mie leapşa în braţe. Eu n-am avut timp până acum, dar gata! M-am hotărât să fac un clasament al celor mai grozave filme care au apărut din 2000 încoace.

1. „Ashes and snow” (2005, Gregory Colbert) – un film de domeniul miracolului. Dacă vreţi să vi-l reamintiţi daţi căutare la mine în pagini, e postat în versiunea întreagă. Are un efect hipnotic asupra mea. Îmi vine să plâng şi să râd şi să tac de fericire, de minunare, de pace interioară.

Iată aici doar câteva minute.

2. „In the mood for love” (2001, regie Wong Kar-Wei). Nostalgie, ardoare înăbuşită, “păduri ce-ar fi putut să fie şi niciodată nu vor fi”. Iar muzica… realmente de neuitat. Se insinuează odată cu mişcarea de şolduri, unduirea tristă a femeii atât de frumoase, atât de inaccesibile.

3. „Ostrovul” (2006, regie Pavel Lunghin) Rusesc până-n măduva oaselor. Pur şi simplu răscolitor.

4. „Ame agaru” (After the rain), 2000, regie Takashi Koizumi, scenariu Akira Kurosawa.  Un poem, un regal actoricesc, unul dintre cele mai frumoase filme despre nobleţe şi bunătate.

5. „21 grams” (2003, regie Inarritu) Despre moarte. Despre frică şi disperare. Despre firul de lumină care poate să ne ducă dincolo de ele.

6. „About Schimdt” (2002, regie Alexander Payne) Genialul Jack Nicholson. Un personaj care pe măsură ce capătă gustul amar al înfrângerii se umanizează, pe măsură ce începe să-şi vadă goliciunea interioară parcă, parcă începe să-i pâlpâie şi lui o flăcăruie de suflet.

7. „Babel” (2006, regie Alejandro Gonzalez Inarritu) Ţesătura care ne alcătuieşte viaţa şi înstrăinarea care e cu atât mai absurdă cu cât gestul oricăruia dintre noi poate declanşa evenimente de anvergură uluitoare. Pentru mine, un film fascinant – povestea, intensitatea actorilor despre care uiţi că sunt actori… profunda umanitate a unor momente memorabile.

Cine vrea leapşa mai departe? Cine, cine, cineeeee? Luaţi cu încredere. Şi până mai pe după-amiază, seară mă gândesc şi eu să văd pe cine procopsesc la rându-mi cu ea.

PS Mai sunt vreo trei patru filme… voi scrie şi despre ele.

Şi mă ţin acum de promisiune.

8. „Trăieşte!” (sau Va, vis et deviens), regie Radu Mihăileanu, 2005  – Povestea unui băieţel negru salvat de la moarte pentru că ia locul unui falaschas (evreu etiopian) repatriat în Israel. N-am să uit niciodată scena în care mama lui adoptivă îl apără de oprobiul părinţilor care vor să-l excludă din şcoală. „Copilul meu nu e sănătos? Ce boală să aibă copilul meu?” Le priveşte cu ochii arzând şi începe să-l sărute şi să-l lingă pe faţă pe Schlomo, se răvrăteşte împotriva lor strigând la ele că e sănătos, e mai sănătos decât toţi ceilalţi la un loc… Nu e orfan şi nu este evreu. Schlomo trebuie să păstreze acest dublu secret şi să-şi găsească identitatea într-o familie nouă, într-o ţară unde evreii locului au accese de rasism… Radu Mihăileanu face unul din marile filme ale deceniului. O umanitate profundă, cu suflet viu, o umanitate care îşi caută sensul.

9. „Death at a funeral” (200 , regie Frank Oz) Spumoasă, nebunească. O comedie devastatoare. Cu încurcături inimaginabile şi replici de înaltă clasă britanică. Precum şi actorii… O lecţie de umor magna cum laudae. Orgasm cerebral multiplu.

10.  „Something’s gotta give” (2003, regie Nancy Meyers) – Poate cineva să reziste farmecului neruşinat al lui Jack Nicholson, convertit la iubire de intens-mereu-adolescenta Diane Keaton? Felul cum se amuză şi cum îl tachinează pe îngâmfatul şi la început antipaticul ei vizitator,  plânsul când e părăsită şi suferă, dar te face să râzi cu lacrimi amintindu-ţi propria jelanie în vreo situaţie cumva asemănătoare… privirea lui Nicholson şi surâsul insinuant care ar putea hipnotiza şi un şarpe… Comedie, comedie.

Şi aşa, în afara topului, dar în suflet pentru motive profund subiective – deşi cred că merită  locul lui în clubul celor mai grozave filme ale deceniului (la fel cum şi „Man on wire”, „Le scaphandre et le papillion”, „Så som i himmelen” tradus „As it is in Heaven”, „Mar dentro” a lui Alejandro Amenabar, cu năucitorul Javier Bardem, dar mai cu seamă „Dead man walking” cu amuţitoarea Susan Sarandon şi Sean Pean condamnat la moarte, ştiuuuuu, e din 1999, dar nu mă pot abţine, trebuie să amintesc filmul acesta CU-TRE-MU-RĂ-TOR  şi desigur „Lost în translation”… mai sunt filme pe care le-au numit înaintaşii de la care am primit leapşa, de aceea nu le-am repetat chiar pe toate) aşadar:

„Eternal sunshine of the spotless mind”, da, „Strălucirea eternă a minţii neprihănite”, din 2004, regie Michael Gondry. Cu un scenariu care ne atinge pe toţi de-am simţit vreodată ascuţişul-străpungişul durerii când o relaţie care ne-a marcat se încheie. Scenariul lui Charlie Kaufman, autorul nestăvilit al altor câteva istorii răvăşitoare – „Being John Malkovich”, uf, iar din deceniul celălalt, 1999, dar şi „Adaptation” – zis pre româneşte „Hoţul de orhidee” – din 2003, jucat de Nicholas Cage şi magistrala, inegalabila Meryl  Streep… Despre   „Eternal sunhine of the spotless mind”  mi-a rămas prin cotloanele memoriei o frază minunată  „chiar dacă nu mai au amintiri, atît Joel, cât şi Clementine păstrează o conştiinţă inexplicabilă a absenţei celuilalt, aşa cum un perete alb păstrează conturul tabloului care era agăţat acolo.”(Andrei Gorzo)

Anunțuri
28 comentarii leave one →
  1. Andrei MITUCA permalink
    Ianuarie 29, 2010 10:18 am

    Serghei Esenin – Moscova carciumareasca (fragmente)…

    Da, acum e hotarat! pentru vesnicie
    Mi-am parasit natala campie.
    Plopii cu frunzisul inaripat, plopii de pe ea,
    Nu vor mai fosni deasupra mea.
    Casuta scunda, fara mine, s-o garbovi si mai mult,
    Cainele meu batran a murit demult.
    Pe intortochiate uliti moscovite, ratacitor,
    Desigur, Dumnezeu m-a osandit sa mor.
    Unde sunteti voi…voi cei plecati departe?
    Razele noastre va lumineaza destul intru moarte?
    Ca s-o sfarsesc cu mine nu pot, n-am putere,
    Du-te la toti dracii, muiere!
    Cu haita voastra de caini, cu gretosul stup
    E vremea s-o rup.
    Scumpa mea…uita-te plang…mi-s anii deserti…
    Te rog sa ma ierti…sa ma ierti…
    In aceasta femeie-am cautat fericirea
    Si-am gasit deznadejdea, pieirea.
    Nu stiam ca iubirea e-o molima, ca sugruma,
    Nu stiam ca iubirea e ciuma.
    S-a apropiat si cu ochi subtiati, fierbinti,
    Pe derbedeu l-a scos din minti.
    Deci, pentru ce sa fiu gelos?
    De ce sa sufar din pricina asta fara folos?
    Viata noastra:cearceaful si patul,
    Viata noastra:un sarut si apoi prapadul, oftatul.
    Canta, deci, canta! In goana ursitei,
    Napasta fatala sunt bratele, gura iubitei.
    Dar stii ceva? Mai da-le-n ma-sa de pe-aici,
    Eu niciodata n-am sa mor, amici…

    • Ianuarie 31, 2010 12:16 am

      In replica unui film? Sau a unei taceri, draga Andriusa? Imi place Esenin, dar nu cu toate furiile sale :):)

      Sau te gandeai sa dramatizezi versurile cu pricina, sa faci un scenariu? 🙂

      • Andrei MITUCA permalink
        Ianuarie 31, 2010 8:32 am

        Eu acum sint poposit pentru citeva bucatele de vreme la Moscova… Iar atunci cind imi place ceva, imi place in tot intregul sau nejudecat, cintarit sau acceptat… Nu am vrut sa te necajesc… Am vrut sa-ti trimit ceva din fierberea mea de acum… Putin Esenin condimenteaza toate supele sufletesti, ale intregii lumi…
        Despre 21 de grame am construit o alegorie de afise ( asa cum am perceput eu filmul ), pe care le-am postat pe: http://www.padureaspinzuratilor.wordpress.com… Mi-a placut teribil ideea filmului dar mai ales idee, scurgerii in „dincolo”… 21 de grame… Da…
        Mi-ar fi placut sa treci pe acolo ( prin padure ) sa-mi adulmeci fantasmele…

        NB: Toate desenele mele, sint cufere de scenarii, peste scenarii…

      • Andrei MITUCA permalink
        Ianuarie 31, 2010 8:33 am

        Mi-e dor de tine… Mai treci pe la mine sa mai bem cite un desen…

      • Andrei MITUCA permalink
        Ianuarie 31, 2010 12:45 pm

        Ti-am incrustat trei nestemate rusesti in Suflet… Primeste-le dara cu smerenie…

      • Ianuarie 31, 2010 5:18 pm

        Vreau şi eu la Moscovaaaaaaaa… vreau şi eu în Rusiaaaaaaaaaa… cred că eşti fericit peste măsură că ai ajuns acolo. Ninge şi sunt geruri monumentale? Beau oamenii ceai fierbinte din samovar? Mai folosesc ei cumva samovarul? Şi mai au ei odăi spaţioase, fără covoare, cu parchet lustruit ca în sălile de dans şi lămpi cu abajur din mătăsuri, ca în filmele lui Mihalkov? Mai au ei sănii cu cai?

        Uuuuuf… mi-e dor de Rusia, pe care n-am văzut-o în viaţa asta decât prin filme şi n-am trăit-o decât din literatură şi cântece şi picturi şi fotografii şi cântece ruseşti pe care le-am învăţat eu, aproximând versurile după ureche, cred că cineva care ştie rusă se prăpădeşte de râs când aude cum stâlcesc şi reinventez pe jumătate, pe trei sferturi unele din cuvinte…

        Bine că eşti acolo, Andriuşa.

      • Ianuarie 31, 2010 7:06 pm

        Mergi, rogu-te pe http://www.andreimituca.wordpress.com si soarbe cele trei cesti de ceai negru cu lapte, dintr-o farfurioara alba… pe care ti le-am lasat pe o policioara din odaia noastra… sa-ti tina de cald si dulce…

  2. Ianuarie 29, 2010 3:57 pm

    dacă nu aș fi decis sa nu mai iau/fac nici o leapșă, as fi preluat-o de la tine…

    dar, poate, spre seară, revin, tot aici….
    oricum, unul dintre cele zece, este în ultima mea postare…
    🙂 :*

    • Ianuarie 31, 2010 12:19 am

      Te-astept cand voiesti si ai tu timp, Anuska.

  3. Ianuarie 29, 2010 4:25 pm

    poetii astia domne……. 🙂

    • Ianuarie 31, 2010 12:17 am

      Pai! zi-le poeti si pace… 🙂

  4. Ianuarie 29, 2010 7:00 pm

    io nu scriu despre filme, ca nu stiu s-o fac in versuri.

    • Ianuarie 31, 2010 12:13 am

      Merge si in proza, Papillion :):)

  5. Ianuarie 29, 2010 9:12 pm

    sa speram ca alea 3-4 filme de urmeaza sunt vesele. suna cam goth ce tragi de pe torrente. ce ma mir…

  6. Ianuarie 30, 2010 2:28 am

    Dragă DulceDeea

    Nu ştiu să fac un top cu filmele; da’ ştiu să fac un top cu preferinţa mea în materie de artiste de cinema veritabile : Meryl Streep. Punct. Măcar Diavolul ştie dee 🙂 ce. Nu ? Prada sînt eu. Necondiţionat. 🙂

    La capitolul artişti îl trec aşa, macar ca beneficiu de inventar, cu voia dumneavoastră, pe Ilarion Ciobanu. Măcar pentru discreţia sa. Atît înainte, cît şi mai ales, după. 89 desigur.

    • Ianuarie 31, 2010 12:19 am

      Si mie imi place mult tare Meryl Streep… 🙂

  7. Ianuarie 30, 2010 7:59 pm

    Ha, ha, ha! Onorabilele, venerabilele Rhetta şi Veta să facă bine şi ne vorbească de filmele de acum 8 decenii! Astea din ultimul deceniu le-am prins şi noi, bine-mersi!
    Am început cu ha, ha, ha ca să-ţi amintesc să bagi şi vreo comedie-n schemă.

  8. Ianuarie 31, 2010 12:18 am

    Acus, acus, Doina, nazdravano!

    • Februarie 1, 2010 9:27 pm

      Văd că ai ţinut minte… M-ai nimerit. Mulţumiri şi pupici!

      • Februarie 1, 2010 9:34 pm

        Dacă n-ai văzut încă Death at a funeral musai fă rost de ea şi uită-te. E o comedie delirantă. De la poveste până la ultimul actor care apare în film…

        Şi pe youtube găseşti chiar şi un making of unde oamenii râd de se prăpădesc la filmări şi te molipseşti instantaneu şi tu.

  9. Creanga permalink
    Ianuarie 31, 2010 8:44 am

    Neatza!
    Si de Nicolaescu sa zici
    Ca la Vete are lipici
    Scenarist, regizor si actor
    De el oare nu ti-e dor?
    Dar vaz ca topu-i terminat
    Uff, de Viteazu e pacat
    Vad c-ai si comediat
    Chiar si roman ai bagat
    Gata, tac si mai citesc
    Pe Elixi nu-l gasesc
    Cred ca-i plecat la film
    Nici prea prea, nici sublim
    Ti-o povesti pe-nserat
    Cand il vei gasi in pat

    • Ianuarie 31, 2010 1:38 pm

      Hihihihi, hihihihiiiiiiiiiii… m-ai făcut să râd, Auriule de Creangă… Sunt tare nostime versiunificările tale…

      Nu cred că Surorile Marx sunt fane Nicolaescu. Du-te la ele în pagină şi întreabă-le… sunt foarte simpatice şi foarte vorbăreţe. Întreab-o chiar pe Veta, dacă la ea te gândeai anume şi nu-i foloseai numele doar ca să iasă ritmul versului :):):):) sau întreabă-l pe oricare din neamul trăzniţilor – Rhetta, Petronia, Vasile Rechinroll.

      Cât despre Elixi… ah şi iarăşi ah! În pat zici… tare bine-ar fi să-l găsesc pe-acolo :):)

      Mulţumesc, Înfloritule, pentru toate vorbele bune. :):)

  10. Ianuarie 31, 2010 10:56 pm

    te urasc.

    • Ianuarie 31, 2010 11:18 pm

      Şi eu pe tine. Ai umorul cu care eu nu am fost hăruit, deşi taaaaare aş fi vrut să.
      Numai patru beri pe zi ? Nu esti deshidratat ? Eşti la limită oricum. Mai gîndeşte-te.

  11. Februarie 1, 2010 3:13 am

    Excelent topul. O parte dintre filme le-am văzut, o parte sunt deja curios să le văd.

  12. afractalus permalink
    Februarie 9, 2010 12:56 pm

    Un top de care vreau sa ma tin. Am inceput cu „Ashes…” (chiar bun ! spre foarte) cel cafeniu (chiar interesant de analizat culoarea filmului !!!), „Ostrovul” se incarca. Legat de „Ostrovul”: poate incerci si „Tzar’ (imi plce sa-l scriu asa) de acelasi regizor si cu… inca o surpriza.
    Trebuie sa fii tare fericita sa impartasesti atatea lucruri !

  13. anca permalink
    Ianuarie 9, 2011 9:04 am

    fain siteul demult nu am mai ras asa

Trackbacks

  1. BTO | PR BLOG » Blog Archive » Eroarea Surorilor Marx

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: