Skip to content

Febra pe care o sădeai în mine… Şi ochii tăi uluiţi, Elixi!

Ianuarie 25, 2010

Am avut dintotdeauna o sete adâncă. Îmi aduc aminte de una dintre cărţile care mi-au marcat adolescenţa – «Un veac de singurătate». Pe atunci nu credeam în Dumnezeu, dar într-un fel exaltat credeam deja în dragoste. Şi ceea ce m-a răvăşit pe mine în istoria aceea era intensitatea fără egal a iubirii şi a erosului şi predestinarea miraculoasă care face să se întâlnească sufletele în univers. Dizolvând orice faţetă a imposibilului.

Citeam cu freamăt paginile în care Aureliano Segundo îşi demonstra virilitatea mitică purtând pe falus o sticlă plină de apă … parcă aşa era sau memoria mea rescrie cartea ? Cum m-a făcut să exclam interior descrierea exploziei de fertilitate, revărsarea neruşinată pe care o provoca iubirea tumultoasă dintre Aureliano Segundo şi Petra Cotes, aşa o chema sau… din nou… sunt aproximativă ? (ce mult îmi place cuvântul acesta… neruşinat…)

Mai ţii minte, Elixi? Recoltele nu mai încăpeau în hambare, păsările şi cirezile de vite proliferau fără măsură… Era o răscolire; îmboldită de acea iubire şi de acel erotism gigantic, materia răspundea gigantic. Era imaginea febrilităţii colosale – universul se naşte în fiecare clipă, din întrepătrunderea cu sine însuşi. Şi cum făceau dragoste ultimii doi din familia Buendia, cu o imaginaţie neobosită, mai ştii? Cu o ardoare ce depăşea simţurile, transgresa pasiunea carnală… cum s-au uns într-o noapte cu miere sau cu suc de piersici, «s-au lins ca nişte câini şi s-au iubit ca nebunii»!

Ani de zile mi-am dorit o asemenea incandescenţă. Poate pentru că intuiam cumva că erosul este un accelerator al senzaţiilor, al trăirilor, al devenirii umane însăşi. Este un accelerator de intensitate şi poate duce  la centrul fiinţei. Pe atunci habar nu aveam că e posibil să faci dragoste fără sfârşit, fără acel sfârşit care prăbuşeşte energiile şi reinstaurează asupra iubiţilor legea amară a gravitaţiei …

Descoperirea acestui “alt fel” a fost o revelaţie care mi-a transformat din temelii viaţa. M-a făcut să simt că dincolo de bărbatul pe care îl iubesc este vastitatea care conţine toată iubirea şi o renaşte continuu. Dincolo de trupurile, de anii, de sentimentele noastre este sursa tăcută după care tânjim de fapt. Şi mi-am dorit din ce în ce mai mult ca dragostea să ne apropie de punctul de absolut din propriile fiinţe, să ne salveze de capcana posesivităţii şi de orizontala pe care  se prăbuşesc atât de adesea cuplurile. Să ne iubim cu fervoare şi să descătuşăm un avânt  urieşesc, nu numai în planul concret, ci în toate lumile care ne intersectează viaţa. Iubirea noastră să nască şi să hrănească universuri.

Mai ţii minte, Elixi…  cum am plâns de fericire în noaptea aceea? Eram deasupra ta şi am avut  senzaţia că spaţiul se desface în fâşii rotitoare… am închis ochii şi m-a inundat o certitudine pe care nu o mai cunoscusem. O lumină şi o dulceaţă… În timp ce mă străpungeai mai adânc decât mi-aş fi imaginat vreodată, am simţit nevoia să mă ridic din corpul meu de carne, să mă ridic atât de sus, încât mă pierd definitiv pe mine cea măruntă şi mă unesc cu tot ce există. Am împreunat palmele la piept, dar era prea puţin. Frenezia m-a făcut să arunc braţele în sus,  au început să-mi curgă lacrimi şi m-am trezit suspinând: „Doamne, Dumnezeule, Dumnezeul meu, Iubitul meu…” Şi Dumnezeu era atunci la fel de concret ca tine, ca febra pe care o sădeai în mine, iar eu eram îndrăgostită de El şi strigam cu toată fiinţa după El.  Eram toată o  ardere, o răscolire a sufletului care mă făcea uriaşă, treceau prin mine lumi… Şi ochii tăi uluiţi, Elixi! Privirea ta mă scălda în strălucire.

Anunțuri
17 comentarii leave one →
  1. Ianuarie 25, 2010 11:09 am

    Am rămas fără cuvinte. Ba, nu! E unul… Acela care îţi place ţie foarte mult. Dar într-un sens de salvare din „capcana posesivităţii” şi din monotonie. Ei, aşa neruşinare aş dori şi eu:)

  2. Ianuarie 25, 2010 12:53 pm

    cu atîta pasiune și patimă descătușate frumos aici, m-am încălzit…
    🙂

    • Ianuarie 27, 2010 6:02 am

      Bine ai venit pe la mine, Anuşka, drăgălăşenie. Mulţumesc de vorbele calde 🙂

  3. Ianuarie 25, 2010 10:02 pm

    Unii pot spune că e talent literar, alţii că a dat norocul peste tine. Eu zic… şi una şi cealaltă…

    • Ianuarie 27, 2010 6:03 am

      Eheeeeee… Doina… sper să ai dreptate (cu norocul sigur ai! cu talentul literar ziceam… )
      :):)

  4. vasile_ no_ 5 permalink
    Ianuarie 26, 2010 10:11 am

    „s-au lins ca niste caini si s-au iubit ca nebunii”-iti place Marquez.Ti-ai dorit o asemenea incandescenta, zici tu.Am intrat pe blogul tau in 6 ianuarie la postarea „Sunt toata un zvacnet…….” care era incadrata la categoria „dialoguri nerusinate”(ulterior ai schimbat incadrarea).Am citit ce ai scris , vad incadrarea si imi zic :textul asta nu e destul de nerusinat.Si am scris 8 versuri erotice,dupa mine.In textul meu ai schimbat 2 cuvinte,in loc de „sfarcuri intarite” ai zis „sfarcuri nebune” iar in loc de „Te ling,te musc ,te devorez” ai scris „Te sorb ,te musc,te devorez”.Pentru ca asa ti s-a parut ca suna mai bine si pentru ca esti scriitoare,traducatoare,corectoare,redactor de carte.Tot luna aceasta, pe siteul unei tinere scriitoare care nu isi ascunde identitatea(sub 30 de ani) facind un truc,ii spun ca citesc Eminescu necenzurat si scriu cele 8 versuri originale.Comentariul ei a fost:”Superb!”Acum ,nu stiu daca a fost sau nu a fost un efect placebo.Deci exista gusturi si gusturi.Acum ,in postarea ta de azi e mai interesanta varianta Marquez.Sincer iti spun ,pina nu ai scris nu stiam ce inseamna profesia de corector,nici nu stiam ca exista o astfel de meserie.Si ca tot omul m-am uitat in DEX.Unii au un exces de zel in a corecta textele originale.Ma refer la un caz pe care l-am citit pe net.Un tinar scriitor da un manuscris la editura „Curtea Veche”.Asteapta o luna ,doua, un raspuns,mai telefoneaza,etc.Dupa circa 3 luni se duce la editura.Sta de vorba cu redactorul de carte(un scriitor),care ii arata manuscrisul.Era facut varza.Si culmea si cu adnotatii de genul „ei,nu,unde ai citit asta?” Astept observatii la David Gilmore, ca tot ai zis tu „te rooog”.Eu deja am facut o modificare:in versul 10 care incepe cu „Frumoasa mea stapana..”deoarece cuvantul divina apare si in versul 11.

  5. Ianuarie 26, 2010 3:16 pm

    Intreabarea care o pun eu fara, sa sper intr-un raspuns este:
    Oare aceasta traire incandescenta de iubire pentru Dumnezeu este conditionata de intalnirea sufletului pereche sau e pur si simplu un atribut pe care il atinge orice fiinta o data cu depasirea unui anume nivel evolutiv. Aspect pe care l-ar putea regasi altauri de oricine, atata timp cat ii este o realitate intrinseca.
    Daca da atunci se poate spera ca in timp sa nu mai ai nevoie de cataliztor (partener) pentru a atinge starea?

    • Ianuarie 26, 2010 3:49 pm

      Ceea ce întrebi tu, dragule, mă preocupă şi pe mine de mult timp. Răspunsul l-am găsit, dar nu mi-e de ajuns, nu mi-e de ajuns. Doar faptul că ştiu răspunsul şi cred în adevărul acestui răspuns nu mă şi încoronează cu lumina şi preafericirea pe care o conţine acest adevăr. Ştiu răspunsul, dar nu-l trăiesc. Asta este enorma distanţă pe care toţi o avem de parcurs de la a descoperi un adevăr până la a-l respira, a-l exprima prin tot ce suntem, a deveni acel adevăr.

      Cred că trăirea incandescentă a iubirii pentru Dumnezeu nu e condiţionată de găsirea sufletului-pereche. E însă cu certitudine sprijinită, impulsionată de prezenţa sufletului-pereche (scriu aşa ştiind că este rară, extrem de rară şansa de a-l întâlni chiar pe cel pereche, cel perfect compatibil, însă şi suflete „doar” apropiate foarte, cu care avem reale şi adânci afinităţi de nuanţe multiple, chiar şi acestea sunt un dar nepreţuit pe drumul devenirii interioare).

      Cred şi că avem în noi înşine înscrisă perfecţiunea după care mai confuz ori mai lucid cercetăm, însetăm, tânjim. Au spus-o şi mari mistici, au spus-o şi psihologi geniali, femeia are un bărbat interior, bărbatul are o femeie interioară. Creierul însuşi e alcătuit din emisfera dreaptă, feminină prin funcţiile sale, şi emisfera stângă, masculină prin puterile şi acţiunile sale. De aceea nostalgia androginului e atât de intensă în fiinţa umană. Androginul este înscris în codul nostru genetic.

      E adevărat că ne-am înstrăinat până şi de celulele noastre… Am uitat. Ne-am rătăcit. Dar setea aceasta nu poate dispărea. De a ne regăsi unitatea interioară şi de a ne contopi în sursa care ne izvorăşte. Iubind şi fiind iubit, sentimentul de a fi complet apare natural. Sigur, apare şi atunci când, aşa cum spui, ne aflăm pe un anumit nivel evolutiv. Apar măcar străfulgerarea, intuiţia acestei completitudini. Şi da, în timp nu mai e nevoie de celălalt, de cel iubit pentru a atinge starea. Deoarece cuplul mult compatibil, cuplul în care amândoi vor să meargă în aceeaşi direcţie, îşi asumă, adică, împreună ascensiunea sufletească de care vorbim, un asemenea cuplu aminteşte fiecăruia din iubiţi că este complet prin sine însuşi.

      Eheeeeei… e ceva cale până acolo, aşa-i? 🙂

  6. Ianuarie 26, 2010 7:58 pm

    N-am înţeles exact ce-aţi făcut voi acolo. Să vă fie de bine 🙂 .

    • Ianuarie 27, 2010 6:07 am

      Ne e de bine, Cristi… Ceea ce vă dorim şi dumneavoastră :):):):) (nu mai urî femeile, că-s simpatice tare…) 🙂

  7. Andrei MITUCA permalink
    Ianuarie 26, 2010 9:11 pm

    Vezi tu Deea…aici gresesti tu astral… Nu sintem veniti pe lumea asta decit spre si pentru Ispasirea propriilor noastre pacate trecute si viitoare… Nu avem dreptul a ne bucura in miez de nimic… Nu avem acces la Nimic din tot ce visezi tu si cei ca tine… Nu-mi dau seama cum nu ti-ai dat seama de asta pina acum… Mai ai timp, inca esti singeriu de tinara, inca crezi ca poti accede la propria-ti matrice… este dreptul tau sa te increzi in proprietatea radacinilor tale… Nimic nu este intimplator. Daca s-a gresit undeva in elaborarea matricei tale, atunci vei simti ceea ce simti si strigi din rarunchi-ti – inca tineri – IUBESCC!!!…si vreau sa fiu iubita!!… Ma auziti??…Vreau sa fiu Iubita! dar nu oricum si nu de orisicine… Vreau sa fiu iubita de Iubitul meu, de fantasma mea… Da,da…Iubitul meu exista si vrea sa fiu iubita NUMAI de el…
    Cei ca noi, gresiti intru greselile astrelor, li se permite sa viseze, sa se increada in Puterilor lor, in definitia vointelor lor, in libertatea alegerilor lor… Zamislitorii de Lumi, nu-si mai bat capul cu noi… Ne lasa in plata dorintelor, in plata neputintelor… La urma urmei, nevom intoarce de unde am plecat…nu-i asa, deea???… Unde ne intoarcem… Acolo de unde am venit fara voia noastra…
    Ecuatia Putintei nu ne este relevata, decit dupa ISPASIRE… Restul este o lunga GOLGOTA… EL, a purtat crucea pentru a ramine in memoria noastra… Oh,nu!, draga mea… Viata noastra este o infernala Cruce… Depinde de noi cu cita smerenie si umilinta ne-o purtam…
    Speranta este Otrava Sufletului… Dincolo, ne vom putea odihni, si asta numai daca Aici, NU CEREM NIMIC…
    Cu drag,
    Andrei D.MITUCA
    NB: Iarta-ma, daca nu-mi pastrez lacrimile… Dincolo, nu am nevoie de Ele…

    • Ianuarie 27, 2010 6:06 am

      Andriuşa… presupun că ştii deja. O să te contrazic pe ici pe colo, prin punctele esenţiale :):):)

      Acuş sunt în galopul scrisului cu unele şi altele care nu mă aşteaptă. E neapărat nevoie să le trimit azi.

      Îţi răspund mai în fapt de seară, în fapt de noapte.

      Până atunci râzi şi surâzi. Chiar… râzi şi surâzi azi cât de mult, cât de adesea. Ce zici, vrei?

      :):):)

  8. maskirovka permalink
    Februarie 4, 2010 1:47 pm

    deea,

    te invit să postezi textele despre iubire dacă vrei şi aici:

    http://dozadeiubire.ning.com/

    poţi folosi pseudonim.

    • Februarie 7, 2010 1:47 pm

      Mulţumesc, Inspirata. O să vin pe acolo şi o să scriu. Mulţumesc tare.

  9. Ohm permalink
    Iunie 21, 2010 4:16 pm

    Blasfemie.

    • Iunie 21, 2010 6:52 pm

      Nu-ţi place, nu citi.
      Mai sunt cîteva jde milioane de bloguri în afară de acesta.

Trackbacks

  1. Salut, bloguitori ai RO.mâniei! « Jurnalul unui bărbat care urăşte femeile

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: