Skip to content

Nu mă pot preface că nu exist. Sunt în acest timp, în această ţară. Mă duc să votez.

Noiembrie 22, 2009

Sper să conteze că lumea chiar merge la vot. Mă uit şi la mine… am stat în cumpănă, merită, nu merită să ajung acolo? Am, nu am pe cine să votez de-adevăratelea?

Nu sunt genul de om căruia nu-i pasă în ce ţară trăim. Nu pot să mă gândesc doar la viaţa mea interioară, la peticul de univers de sub tălpile mele. E ca şi cum n-aş trăi cu adevărat, dacă nu m-aş simţi conectată sufleteşte şi cu ceilalţi, dacă nu aş avea crezuri care ne privesc pe mulţi, pe toţi.

Dar am avut un sentiment de stupoare, ca într-un vis rău care se tot repetă şi se tot repetă. Nu ştiam cine merită cu totul şi cu totul să fie votat. Aveam destule motive să nu vreau să mai votez cu nimeni.

Şi totuşi nu pot să stau acasă. Nu pot să mă prefac senină că nu exist. Sunt aici, în acest timp, în această ţară. Mă duc să votez.

Poate că nu am soluţia cea mai bună (hihihihihi, hihihihihiiiiii, nu vă speriaţi, prieteni, nu e nici Geoană “alesul meu”, nu e nici Vadim!) poate o să-mi tremure mâna când voi pune ştampila pe numele la care m-am hotărât, dar voi fi prezentă în acest moment. Voi fi împăcată că am făcut ceea ce ţinea de mine. Măcar atât.

Mă duc să votez.

Anunțuri
15 comentarii leave one →
  1. Noiembrie 22, 2009 7:24 pm

    bine faci! ai tot dreptul… nu cred in combinatorica inductiva menita sa ne departeze de urne…

    • Noiembrie 25, 2009 1:32 am

      Mulţam, Zorin, de părere. Mai e de mers încă o dată. Hop-şi-aşa! :):)

  2. Andrei MITUCA permalink
    Noiembrie 22, 2009 8:03 pm

    … si eu cred in Onestitatea lui Antonescu… Din pacate, viitorul presedinte, nu se mai hotaraste demult Aici, la noi… Interesele sint mult prea intunecate, mult prea Intortocheate, pentru ca o astfel de decizie sa ne mai apartina… Zamolxe, cu ale sale suliti, ne mai vegheaza Destinul Istoric… Dar pina acolo mai este…mai este cale lunga… Eu am sa te astept cuminte, acasa…

  3. Noiembrie 22, 2009 8:36 pm

    indiferent cu cine votezi, cred ca important este sa ramai impacata cu tine insati pt ceea ce faci cit ai mult timp
    iti las un 🙂 pina cind ne vom mai regasi pe aici, in blogosfera
    [sper sa nu lipsesc prea mult]

    • Noiembrie 25, 2009 1:29 am

      Abia te aştept, suflet Frumos.

  4. Noiembrie 23, 2009 11:58 am

    my dear, acum ce faci? te mai duci?

    • Noiembrie 25, 2009 1:30 am

      Daaaaaaaa… mă mai duc. Tu?

  5. Noiembrie 23, 2009 2:05 pm

    sper că ai reuşit să votezi:) unii nu au putut.

  6. Noiembrie 25, 2009 1:31 am

    Am reuşit, Mariusi. În Braşov au fost probleme?

  7. Noiembrie 26, 2009 9:26 am

    Cu cine votam de Mos Nicolae, Deea? Eu ii voi anula pe amandoi 😦

  8. Blue2403 permalink
    Ianuarie 27, 2010 7:09 pm

    Deea, deşi am mai fost pe la acest topic şi am tot citit abia acum am înţeles ce mi se părea interesant. Gagica din poza se sus. Cea cu lebeniţa între picioare…
    Mai precis asocierea pozei cu acest topic despre vot şi împlicit cu politica. Să înţeleg de aici că l-ai susţinut pe Geoană? Sau că din locul unde este plasată neruşinat lebeniţa, ar trebui să ne facă să înţelegem doar că … iţi place la nebunie fructul respectiv? ❓

    • Ianuarie 27, 2010 8:24 pm

      Poza nu are nicio legătură cu acest text. Este poza de header. Şi am ales-o din alte considerente, nu pentru a comunica despre candidaţii la preşedinţie. Şi de asemenea, tot ce postez pe acest blog este neapărat artistic. Pentru mine nicio frază, nicio imagine erotică nu e interesantă, dacă nu îndeplineşte şi criteriul estetic.

      Or dacă îl îndeplineşte… mă aştept ca cititorii să nu mă întrebe de ce femeia din fotografia artistică folosită pentru headerul acestor pagini ţine între picioare un pepene… Să nu mă confunde pe mine cu femeia respectivă… să nu îmi vorbească în aluzii sexuale.

      Crede-mă, Blue, blogul acesta este un spaţiu al intimităţii. Şi doresc să-mi fie respectat gestul de a vorbi despre lucruri atât de intime ca cele despre care povestesc.

  9. blue2403 permalink
    Ianuarie 27, 2010 11:26 pm

    E n-am zis că poza nu e frumoasă, nici că în poză ai fi tu, nici că nu e header, nici că ce mai zici pe acolo…
    Pot spune chiar că e o poză super, o poză cu multe şi variate conotaţii legate de noţiuni ca roşu, fruct zemos etc (funcţie de imaginaţia fiecăruia). Făceam doar nişte conexiuni.
    Legat de parte cu intimitatea, fără a vrea să fiu rău ( m-aş întrista să crezi asta) nu prea se potriveşte. Ştii de ce, când ai setat blogul puteai să alegi opţiunea ca el să fie văzut doar de cei care doreşti tu.
    Aşa e ca şi cum ai scrie toate astea pe un gard lângă trotuar şi ai afirma treaba cu intimitatea.
    Pe de altă parte, ai un instrument cât se poate de simplu. Editarea. Poţi şterge orice postare, sau părţi din ea dacă nu îţi convine, fără a ca să trebuiască să dai socotelă cuiva. (eu aşa fac: http://blue2403.wordpress.com/ ) Mai ai şi posibilitatea ca orice postare care apare să fie văzută de tine mai întâi. Sau poţi pur şi simplu să marchezi cu spam pe cineva şi acela nu va mai putea posta decât cu acordul tău. Există multe variante.

    • Ianuarie 28, 2010 12:16 am

      Blue, am păţit comentarii care au venit cu acuzaţii sau cu insinuări deloc plăcute mie. Am perseverenţa însă de a crede că oamenii sunt fundamentali buni şi doar cine ştie ce accident, oboseală, tristeţe sau orbire temporară îi face să lovească în alt om fără nici măcar un motiv real (lasă că şi atunci când avem un motiv, nu cred că merită să lovim alt om, pentru că nu rezolvă cu adevărat NIMIC)

      Iar partea cu intimitatea este cam aşa (într-adevăr nu am explicat prea clar ce gândesc despre asta) – blogul acesta este o scriere pe cord deschis. Este literatură, pentru că sunt scriitor şi chiar dacă las un bilet cuiva că am plecat până nu ştiu unde, am în sânge dorinţa, nevoia, bucuria de a scrie expresiv. Este literatură pentru că nu chiar toate detaliile din postări sunt suprapuse perfect peste realitate, din motive lesne de înţeles. Este literatură pentru că efortul meu de înţelegere şi de exprimare a trăirilor, experienţelor, metamorfozelor şi travaliului acestor metamorfoze înseamnă de fapt efortul de a găsi ceva dincolo de mine, dincolo de strâmta mea personalitate şi de strâmta mea viaţă. E un efort de înţelegere şi comunicare a unor adevăruri care ţin de firea umană şi de ceea ce are ea de parcurs pentru a-şi atinge punctul cel mai înalt al propriei deveniri.

      Aşadar este literatură acest blog din toate motivele pe care le-am enumerat şi din multe altele pe care le las deoparte acum. Dar faptul că este literatură nu exclude sinceritatea. Şi profunda vulnerabilitate pe care o aduce întotdeauna sinceritatea. Este cum am zis de la început – o scriere pe cord deschis. Faptul că nu mi-am postat fotografia şi nu îmi dezvălui datele personale înscrise în buletin nu înseamnă minciună. Înseamnă că aleg un pseudonim. Atât.

      De ce? Dacă doare ca cineva să scrie măscări despre tine într-un blog de umor unde ai mers să comentezi laudativ ultima postare, dacă doare să-ţi propună una alta cu vorbe vulgare şi cu o cruzime inexplicabilă pentru oameni care nu par chiar din noroaiele vieţii, dacă dor şi altele, legate de felul cum eşti vorbit, ironizat etc. şi toate astea dor fără ca loviturile de care spun să fi expus identitatea ta pe care o ştie familia, o ştiu prietenii, o ştiu colegii de breaslă, o vor şti oamenii pe care îi vei cunoaşte de acum încolo şi oamenii care îţi vor fi colaboratori, şefi de proiect sau subalterni de proiect… ei, bine, dacă doare aşa, imaginează-ţi cum ar durea şi ce consecinţe ar avea ca blogul meu să apară cu tot cu fotografia şi datele personale.

      Pe de altă parte… spuneam de intimitate în sensul în care explorând o zonă a trăirilor sufleteşti, erotice, poetice, o zonă a relaţiilor care înseamnă foarte mult pentru mine, acest blog mă expune deja, aduce la iveală cutele cele mai adânci ale fiinţei mele.
      Eu, adică, îmi dezgolesc fiinţa în intimitatea ei.

      Dacă o făceam doar într-o carte nu însemna un risc atât de mare. Cu uluire am descoperit că făcând acest lucru pe blog, cei care sunt iritaţi, sceptici, nemulţumiţi sau mai ştiu eu cum critici la adresa lucrurilor pe care le scriu o spun fără niciun fel de reticenţă. Sigur, este o grădină publică, am lăsat liber accesul oricui. Dar într-o grădină publică, dacă nu-mi place un copac nu scot toporul şi îi tai din ramuri. Dacă mă nemulţumeşte culoarea sau parfumul unei flori nu iau un bolovan şi-l prăvălesc peste ea. Nu-mi place grădina în care am nimerit? Plec. E simplu.

      Asta numesc eu bunăvoinţa tacită şi omenească între mine şi cei care mă vizitează. Faptul că accesul e public nu presupune obligaţia mea nici măcar morală de a da socoteală pentru nimic. Ceea ce scriu aici mă exprimă. Asta sunt eu. Aşa simt eu. Aşa gândesc eu. Dacă cineva nu mă place, mă crede ipocrită, clonă etc sau crede că aceste pagini sunt pornografie ori pretext ieftin de agaţament pe wordpress, cel mai firesc, cel mai sănătos e să mă ocolească. La asta mă gândeam când vorbeam de respectul intimităţii.

      Te rog să nu crezi că această lungă explicaţie conţine cumva vreo acuzaţie mascată. Am simţit realmente nevoia să limpezesc aceste lucruri, să le spun, ca să mi le fac poate şi mie mai clare.

      Îţi mulţumesc pentru răspuns şi pentru faptul că ai făcut posibil dialogul. Cred în dialog. Şi cred că oamenii se pot înţelege atunci când au răbdare să se asculte reciproc şi fiecare în parte este atent la ce spune celălalt.

      • blue2403 permalink
        Ianuarie 29, 2010 5:53 pm

        Mamă , da ştiu că ai muncit ceva aici…
        Să le luăm pe rând.
        Nu, oamenii nu sunt nici fundamental buni, nici fundamental răi, doar Dumnezeu e abşolut bun, şi divolul e absolut rău. Oamenii sunt …oameniPe axa asta între Bine şi rău sunt fiecare situat undeva, intr-o zonă intermediară, fiecare are câte puţin răo, câte puţin bine. Diferă doar raportul dintre cele două.
        Cam ca şi cum un copil care primeşte o ciocolată uriaşă. Mama lui îi dă o bucăţică restul îl pune undeva. Apoi, după un timp, îi dă alta. Există copii care decretează: „Mama e rea”. Când vor fi mari, vor înţelege că de fapt prin faptul că nu a fost lăsat să mănânce ciocolata deodată, i s-a făcut un bine, a putut astfel să se bucure de gust mai mult timp şi a fost protejat împotriva unui pericol care l-ar fi marcat pentru multă vreme sau pentru toată viaţa. E vorba de fapt de percepţie. Fără apropouri, uneori e bine ca cineva să te tragă de mânecă la tim, chiar dacă pe moment nu îţi place. Doar prietenii fac asta. Îţi deschid ochii.

        Te înţeleg când vorbeşti despre un preaplin sufletesc pe care simţi că e bine să li-l oferi şi altora pentru a se bucura şi ei alături de tine. Este o calitate a sufletelor nobile.
        Faptul că cineva e mitocan la modul serios, nu trebuie să te facă să te simţi umilită sau lovită. Trebuie să simţi milă faţă de cei care fac asta. Atâta pot. E vorba de un handicap cât se poate de rău.
        Cam ca şi cel care se arăta nemulţumit de faptul că nişte versuri ale lei Nichita Stănescu nu au rimă. Pentru el, sunt absolut convins că poezia respectivă nu avea nici o valoare deoarece mintea lui mică, sau educată să fie mică, reuşeşte să înţeleagă dintr-o poezie doar forma. Sensurile interioare nu. Sau ca şi cineva care, atunci când vede un tablou, îl apreciază doar dacă are rama aurită sau dată cu gliter.
        De obicei cei care se pierd în forme, o fac pentru că le lipseşte calitatea de a putea să abstractizeze, să intre în profunzimea sensurilor.
        Vorbeşti de iritarea celor care au intrat. Ete fleoşc… Nici vorbă de aşa ceva. Nu sunt iritaţi deloc. Sunt genul de indivizi care se duc la un film romantic să zicem şi pentru că nu înţeleg mesajul filmului se plictisesc îngrozitor, dar dacă tot au plătit biletul rămân în sală. Ei sincer consideră că în sală majoritatea gândesc la fel ca ei, astfel încep să fluiere, să facă remarci de genul „Pup-o bă’ „, sau la teatru, îi dau sfaturi celui de pe scenă, neânţelegând că actorul face şi spune ce îi cere scenariul, sau şi mai grav, consideră că la operă e extrem de bine să stea în primul rând ca să vadă mai bine ţăţele primadonei, să mănânce seminţe, sau portocale, ori să sugă lămâi.
        Să consider că e vreo acuzaţie? Nici vorbă, eşti pe blogul tău şi e logic să spui ce gândeşti, asta se numeşte dialog, în fond eu am venit la tine, nu tu la mine. Consider că dacă ai ceva de spus, pe care din delicateţe nu vrei să îl spui în public ai adresa mea de mail… deci poţi să o faci acolo… răspund la toate mailurile…
        Dacă nu credeam în dialog, nu intram în Blogosferă. O fi Blogosfera un loc unde poţi să faci multe, dar nu e un loc unde doar să înjuri sau să fluieri. Făcând doar asta, te autoelimini.
        Am intrat aici pentru că unele texte (am şi spus-o) mi se par senzaţionale.
        Nu ştiu dacă am mai făcut-o sau doar am vrut, am şi eu nişte texte. De altă factură. Pe blogul meu „România lui Blue” la categoria „picătura de cerneală”. (Acolo, eu, dacă cineva se crede pe moşia lu’ taică-su şi vorbeşte prostii, şterg fără explicaţii. Indiferent cine e. Cum nu mă interesează ratingul deoarece nu amambiţii de blogger, nu am să las să apară toate măgăriile, doar de dragul ratingului, aşa cum nici nu mă interesează participarea la concursuri pe net. În fond, e o lume virtuală, de ce să-mi bat capul?)
        http://blue2403.wordpress.com/
        Sunt ceva mei triste ce-i drept … Asta nu înseamnă că eu sunt trist, ci că, poate Lumea ar trebui să fie ceva mai veselă..
        Nu prea înţeleg cum cineva poate vorbi de clone când cutuma comunicării pe internet spune că e foarte bună comunicarea sub pseudonim.
        Cei care vorbesc de pornografie în textele tale, sunt fix cei de care vorbeam mai sus şi la care profunzimea minţii le permite să vadă doar formele.
        Aşa oripilaţi cum se arată, probabil sunt useri obişnuiţi ai siteurilor cu filme destinate doar adulţilor, filme unde replicile se reduc la câteva vocale…
        Probabil că n-au citit în viaţa lor altceva decât cel mult cartea de telefon sau broşurile publicitare care promăvează salamuri sau băuturi spirtoase. Sunt frumoase, colorate… Le-aş recomanda să citească Ion sau Răscoala de Rebreanu, Decameronul lui Boccaccio, Patul lui Procust de C.Petrescu… Apoi să vorbească de pornografie.
        P?.S. Da-i înainte… faci bine ce faci … vorba ălora: „Să mor ‘io de nu…” 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: