Skip to content

NOPŢILE CABIRIEI – când bunătatea triumfă asupra durerii

Noiembrie 3, 2009

Surâsul acesta al Giulettei Masina vindecă tot.  Nimic din soarta ei în aparenţă atât de sordidă nu rămâne nerăscumpărat. O femeie uşoară, care se vinde pe stradă. Şi totuşi crede în iubire. Crede în sufletul oamenilor. E în stare să privească orice mic, mare eveniment din viaţa ei ca pe o minune. Se bucură, se dăruieşte, nu lasă nimic ascuns, nu păstrează nimic doar pentru ea.  Ochii ei de Charlie Chaplin. Un pic stângace, nostimă, gălăgioasă, fragilă. O capodoperă de făptură. O capodoperă de rol.

Când marele iubit care urma să o salveze de mizeria prostituţiei şi să o ivească dinăuntrul ei pe dulcea prinţesă,  ei, bine, când marele iubit o întinde cu banii strânşi de Cabiria tocmai pentru a se reîntoarece la demnitate… Cabiria plânge.  E atâta vulnerabilitate în lacrimile ei, e atât de a nimănui în momentele acelea…

Pare că lumea întreagă i s-a prăbuşit pe umeri. Tocmai lipsa furiei, a revoltei face durerea ei molipsitoare. Am plâns de a sărit cămaşa pe mine când am văzut prima oară filmul acesta. Finalul acestui film. Minutul acela de suferinţă în care strigă toate nedreptăţile îndurate de cei fără apărare, pe care oricine îi poate înşela, îi poate strivi.

Veselia circulară a oamenilor, a cântăreţului care o tachinează mi-a făcut mai fierbinte durerea pe care o simţeam şi eu în piept. Deodată cu uluitoarea Cabiria. Dar când ea a început să surâdă, din ce în ce mai copilăroasă, mai transparentă… am ştiut că nu e şi nu va fi niciodată singură. Nu  va fi niciodată învinsă, chiar dacă va mai fi, poate, înşelată, amăgită.  Am ştiut că îngerul păzitor al Cabiriei este chiar inima ei. Bunătatea inimii ei. Care triumfă mereu asupra durerii.

Anunțuri
7 comentarii leave one →
  1. Noiembrie 3, 2009 10:54 pm

    Nu am vazut filmul, Deea, dar italienii mi-au fost mereu aproape din punct de vedere cinematografic. Daca nu ma insel este „oscarizat” acest film, al lui Fellini… Si conteaza atat de mult un Oscar al anului 1957, nu ca astazi, cand sunt premiate „fusiformitati” siliconate… Imi place sugestia, filmul pe care l-ai adus aici, imi place Masina, si Franca Marzi. Ma innebunesc dupa alb-negrul peliculelor italiene, desi timpul meu este iremediabil calcat in picioare… Sunt literalmente rupt de realitate, mai incerc din cand sa rasuflu, in felul meu… Privirea Giulettei, plansul putin exagerat cu o urma trista de rimel… Toate aceste jocuri fac filmele lui Fellini sa „dea la spate” mega-productii actuale…

    Ce ti-a venit cu „Noptile Cabiriei”?

  2. Noiembrie 3, 2009 11:03 pm

    Ooooh… am tot revăzut secvenţe din filmele lui Fellini pe Youtube. M-am bucurat să descopăr o mulţime cam din toate pe care i le ştiu. Cu umor, cu duioşia aceea numai a lui, numai a Giuliettei, numai a personajelor sale.

    Fellini e unul din marii mei iubiţi. Are o omenie în care îşi fac loc toate – şi bucuria de a trăi, şi senzualitate nebună, şi candoare, şi bunătate. În filmele lui toate femeile sunt splendide. Indiferent că sunt prostituate şi îşi fac sprâncenele cu prea mult creion negru şi sunt prea grăsuţe, indiferent că au nu ştiu câţi ani. Sunt nişte împărătese.

    Am sentimentul că Fellini chiar a pătruns sufletul femeii. Şi l-a descris ca pe un univers, cu perpetuă fascinaţie.

  3. Noiembrie 7, 2009 3:34 pm

    asta e culmea. ezista o femee pe care o cheama masina!? sper ca parintii au fost decazuti din drepturi. e strigator la cer!

  4. Noiembrie 7, 2009 3:56 pm

    vai, mi-e, rau, cate virgule pe aici. pffffh, am uitat sa pun virgula, dupa ,e strigator’. scuze.

  5. Noiembrie 9, 2009 10:16 pm

    M-am mai uitat putin la Giuletta… Inainte de a se imparti pijamalele…

  6. Noiembrie 11, 2009 11:53 pm

    Salut! De neuitat film, Deea! Pana si fondul muzical mi-a ramas intiparit, cred ca l-as fi recunoscut si fara imagini. Inegalabil, asa cum spui, din pricina amestecului de promiscuitate si inocenta, de vulnerabilitate si forta, si mai ales, a unei bunatati ingeresti.

  7. viorel permalink
    Iulie 4, 2010 10:02 pm

    o capodopera semnata felinni sotul acestei doamne minunate care pe unde a recut a lasat oamenii fericiti si cu gurile cascate amintiti-va ,,la strada ,, unde l-a avut ca partener pe a ,quinn ….dar acest sublim mesaj de o sensibilitate fara margini te faca sa vorbesti uite dupa 56 de ani ,o artista fara seaman pe lume

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: