Skip to content

Tu, iubite… Dogoritorule!

Octombrie 24, 2009

Suspinele şi gemetele care izbucnesc atunci… tu reverşi în sângele meu cerul cu tot cu stele, oceanul cu nisipuri de trandafir. Tu mă prefaci în lacrimi sonore şi trupul-sufletul strigă atunci. Ah, dragostea mea! Dragostea mea… Cred că Dumnezeu e chiar această arşiţă a orgasmului, e setea nepotolită pe care o simt de tine, care mă umple de rugul fiinţei tale. Mă răscoleşti, Desfătătorule, şi cum ai putea altfel decât străbătându-mă cu exclamaţia voluptăţii, a inimii, a nemuririi tale? Tu, iubite… Dogoritorule!

Anunțuri
6 comentarii leave one →
  1. Octombrie 24, 2009 5:22 pm

    servus…
    da, Dumnezeu e chiar asa…
    o voce descoperita de curind… ti/o trimit:

    cele bune, cu soare!

    • Octombrie 24, 2009 10:17 pm

      Multumesc, Flavius, multumesc tare. E minunată vocea şi cântecul deopotrivă. Multumesc pentru că mă citesti dinuntrul sufletului şi laşi să sune în tine ceea ce scriu. Să ai şi tu soare şi albastru adânc.

  2. Octombrie 24, 2009 9:30 pm

    auzi… tu…ti-ai tras-o bine in ultimel zile, si vrei sa-mi faci pofta?

  3. Octombrie 24, 2009 10:30 pm

    Ay, ay… Papillion-cel-iscoditor… 🙂

    Dacă mi-aş „trage-o” ar fi prea puţin. Prea searbăd. Prea în niciun fel. Crede-mă, dacă nu sunt îndrăgostită cobză de bărbatul cu care fac dragoste, nu pot să iau foc. Chiar mi se anesteziază toate papilele tactile şi celelalte trupeşti. Nu simt.

    Dacă îl iubesc însă, mor de senzaţii şi senzaţii şi senzaţii doar auzindu-i vocea sau privindu-ne… sau gândindu-mă la el. Atunci se activează o suprasenzitivitate… Iar simţurile o pornesc în galop.

    Nu vreau să-ţi fac poftă. Vreau să te bucuri. Şi să crezi. Să crezi că există femeia care să-ţi incendieze cearşafurile şi să te iubească năvalnic, pe cât de mult şi de răvăşitor o iubeşti şi tu… 🙂

  4. Octombrie 25, 2009 1:47 am

    Ideea cu lacrimile sonore e asa de delicata, dar si puternica! Suspine? Poate mai putin. Se geme, dar lacrimile sonore impodobesc gratios asprimea geamatului. Arsita? E o surpriza! Imi place si dogoarea care desfata! Ai dreptate, nu de pofte este vorba, ci de iubire, de tensiuni absolute care cuprind si sufletul. Asadar, Dulcedeea, nu te poftesc, ci te admir!

  5. Octombrie 25, 2009 11:44 am

    Într-adevăr sentimentul de iubire e înălţător. Atunci când faci dragoste, şi aici nu mă refer la sex, orgasmul este aproape de Dumnezeu, de Fericire, de acea minunată Clipă, în care se contopesc sufletele, chiar dacă pleacă din îmbrăţişări telurice. Iubirea este cea care răpeşte plăcerea şi o duce spre ceruri:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: