Skip to content

ŞI ÎNGERII ÎNVAŢĂ DESPRE OAMENI

Septembrie 26, 2009

Mă amărăsc amărăciunile celor pe care îi simt aproape. Chiar dacă nu-i cunosc în carne şi oase. Îi citesc. Şi transpar printre rânduri tristeţile care îi încearcă. Aş vrea să-i îmbrăţişez, să râdem împreună, să stăm sub un copac înflorit care le ia necăjeala cu mâna. N-am cum să fac asta. Pot să-i îmbrăţişez în minte. Cu sufletul. Să le spun o dată în plus că le sunt recunoscătoare pentru ceea ce dăruiesc, pentru ceea ce pun ei în lumină. Pentru ceea ce îmi devine o continuă sursă de inspiraţie. Îţi mulţumesc, prietenul meu nevăzut-neauzit, ştiut-dar-necunoscut… Îţi mulţumesc, Paul, pentru vorbele tale care mi-au dat ghes să scriu povestioara ce urmează.

Învăţătorul scria concentrat la tabla albastru deschis. Auzi un chicotit dinspre norul înfoiat ca un curcan polar, scăpat printr-o minune de Thankgiving Day. Ridică ochii spre cer, da, orele se ţin în aer liber, aşa au convenit în paradisuri, şi ceru de la El să-l ajute cu un strop în plus de răbdare.

Se-ntoarse apoi spre îngerul din spatele clasei. Nu fu nevoie să spună nimic. Şcolarul începu să-şi foşnească aripile, stânjenit de boacănă.

– Am râs… îmi pare rău…
Învăţătorul îl fixa în tăcere cu privirea.
– De fapt nu-mi pare rău că am râs, aveţi dreptate… Îmi pare rău că am deranjat ora de Educaţie pământească…

Învăţătorul îl privea fără să scoată niciun cuvânt.
– Păi… m-a făcut să râd cuvântul ăsta nou… „răscruce”…
Ochii îngerului supraveghetor peste toată şcolărimea cu aripi clipiră o secundă. „Doamne, miluieşte-mă cu încă un pic de răbdare…”
– Adică mi s-a părut caraghios că oamenii se neliniştesc atunci când ajung la răscruce. Ştiţi… mi-am adus aminte cum se zice când cineva face şi răsface un lucru… sau când ceva sună şi răsună… Se repetă, aşa-i?

– Aşa-i, spuse învăţătorul.
– Şi atunci eu cred că oamenii nu mai trebuie să se îngrijoreze. Că doar li se aduce aminte că toate drumurile duc iar şi iar în cruce. Aşa-i?
– Aşa-i, răsîncuviinţă învăţătorul, suflând uşor, cât să-i îndepărteze îngerului şcolar o scamă de nor care i se prinsese în păr.

Anunțuri
One Comment leave one →
  1. Septembrie 27, 2009 2:06 pm

    Sunt prea multe cruci. Mi s-au impaienjenit ochii de atatea intersectii… Invatatorul nu e vinovat, e doar pus acolo, fiinta cu har, pentru a deschide pleoapele celor mici…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: