Skip to content

Despre iubirile mele nesăbuite (III)

Septembrie 19, 2009

20 mai 2003

Simt că mor de-a binelea

O femeie care crede cu tărie că e însărcinată, poate începe să prezinte simptomele unei sarcini. Am toate simptomele iubirii şi, despărţită de Mihai, trăiesc momente când pare că nici sângele nu vrea să-mi mai străbată venele, nici inima nu vrea să ţină ritmul ei firesc. E ca o revoltă  a celor văzute şi nevăzute din fiinţa mea care strigă, geme, suspină, şopteşte după el, după iubitul. Mi-e dor. Şi ştii cum se întamplă când ţi-e dor, e ca şi cum te-ai prinde cu toată puterea de cortina uriaşă a aparentei realităţi, aceea în care eşti departe de omul după care tânjeşti. Şi  te-ai lăsa cu toată greutatea trăgând de ea, de aceasta cortina putredă, sperând să o sfâşii ca să scoţi la iveală nu culisele, ci adevărata scenă, cea care, deşi a fost ascunsă, e locul unde se desfăşoară viaţa adâncă, viaţa intensă. Acolo unde tu şi sufletul după care tânjesti sunteţi unul în celălalt, într-o mută contemplare în care şi respiraţia pare un sacrilegiu.

De fapt ce îmi este mai greu de îndurat? Să uit şi astfel să am sentimentul că toate au fost nimic sau să fiu hărţuită de suferinţa mereu inventivă? Aş lăsa oare uitarea să înghită totul dacă acesta ar fi preţul linistii? Sau aş plăti cu sufletul meu amintirea acestei iubiri ori, mai degrabă menţinerea acestei iubiri în inima, în conştiinţa mea? Chiar să-mi fie cu neputinţă via iubire şi pacea totodata?

Ce mă atrage spre el,  ce anume face viaţa să pară ciuntită atunci când nu-l pot vedea? Tu eşti un drog pentru mine, aşa mi-a spus în chiar prima noastra seară, atunci când ne-am întâlnit şi eram pe bancă, în faţă la Teatrul Naţional. Acum mă port de parcă el este un drog pentru mine. Sunt momente în care simt că  mor, mor de-a binelea dacă nu iau într-un fel sau altul legătura cu el. Măcar să-i aud vocea, să-l văd de la distanţă (ce fericire!) sau – aproape de râs, nu-i aşa? – să vorbesc cu mama lui la telefon.

Intensitatea. Acesta este motivul principal.

Anunțuri
2 comentarii leave one →
  1. Utopian permalink
    Septembrie 19, 2009 2:56 pm

    Ce drãgutã e comparatia dintre gravida închipuitã si îndrãgostita închipuitã:) De fapt nici nu conteazã dacã esti cu adevãrat îndrãgostitã, atâta timp cât tu crezi cu tãrie cã esti:)

    Hihi… oare dacã mã cred fluture?:D

  2. Septembrie 19, 2009 3:08 pm

    „Şi ştii cum se întamplă când ţi-e dor, e ca şi cum te-ai prinde cu toată puterea de cortina uriaşă a aparentei realităţi”… Frumoasă descriere a dorului:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: