Skip to content

Despre iubirile mele nesăbuite (II)

Septembrie 19, 2009

15 mai 2003

Mi-e dor de tine

Parca fac bunjee-jumping. Azi e o săptămână de când nu l-am văzut pe Mihai, de când ne-am mai despărţit o dată. Am avut câteva zile în care credeam că gata cu suferinţa, gata şi cu sentimentul acela de arsură a sufletului, de usturime şi tânjire. Niciun strop de nostalgie, îmi spuneam bărbăteşte! N-am ce regreta, n-am ce visa, n-am ce spera. Relaţia e definitiv încheiată. Şi nu am pierdut nimic, dimpotrivă, am scăpat de ceva care m-a înjosit, m-a chinuit şi m-a făcut să ajung în pragul deznădejdii. O explozie al cărei suflu m-a aruncat departe de Dumnezeu, departe de propriul meu suflet. M-am ţinut tare. Şi mă ţin şi de acum înainte. Nu mai vreau să-mi fac iluzii. Totuşi m-a luat iar cu ameţeala aceea a inimii, a abisului pe care îl port în mine şi pe care l-a aţâţat povestea cu Mihai. Şi sunt aruncată cu viteză, pentru a mă opri câţiva centimetri înainte de sol, când m-aş zdrobi în pământ. De unde vine setea aceasta de sufletul lui? De unde sentimentul de gol, de parcă viaţa însăşi ar fi sărăcit?

Cred că şi el mă cheamă cumva. A simţit că-i alunec printre degetele inimii, că l-am trimis din mine, departe, între constelaţii. O, Doamne, de l-aş putea iubi întrutotul, fără durere, fără părerea aceasta de rău care mă seacă până în măduva  sufletului! De l-aş putea iubi în splendoarea luminoasă a fiinţei sale, fără să depind de el, fără să-l fac să depindă de mine. Cu bucurie întreagă, cu strălucirea bunătăţii şi a înţelepciunii…

17 mai 2003

De parcă toată suferinţa şi tot ce am trăit unul scufundat în sufletul celuilalt timp de un an de zile mi-ar da dreptul la ceva! De parcă mi-ar aparţine mie ceva din fiinţa lui, de parcă această intimitate care s-a creat între noi ar trebui să reziste… Câtă disperare şi câtă îngenunchere mă face să îndur gândul acesta, că nu mai sunt sau  în curând, mult prea curând, nu voi mai fi nimic pentru el… Şi ce bine semănăm şi în privinţa asta! căci de fiecare dată când ne vedem pe furate după ce spunem că rămânem despărţiţi, el mă întreabă: Mă mai iubeşti? Si chiar îi pasă, nu e doar răsfăţul lui de toată ziua. Ca şi cum iubirea mea pentru el îi dă consistenţă, îl face să existe, îi certifică valoarea. De parcă iubirea lui pentru mine conferă un sens vieţii mele şi fără acest sentiment mă spulber în  cele patru zări.

Anunțuri
One Comment leave one →
  1. Septembrie 19, 2009 8:39 pm

    mai tii minte?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: