Vreau la îndelungi mângâieri, răscoliri, rostogoliri
mai 24, 2010
Am în piept stoluri de rândunele care izbucnesc spre cer continuu… Ce să-ţi mai spun? Vreau prin soare şi zambile ameţitoare, prin iarbă, prin săruturi, prin aşternuturi. Prin nori.
Vreau la îndelungi mângâieri, răscoliri, rostogoliri. Vreau cu tine prin crânguri. Că eu sunt toată un freamăt. Un geamăt.
Ce-mi faci tu mie! Elixi al sufletului meu, iubitule-îndrăgostitule…
15 comentarii
leave one →








Toată înşiruirea de slove măiastre pe care le îndrepţi dragă DulceDeea către Elixi este superbă ca însăşi “Cîntarea Cîntărilor” !
Mulţumesc. Citesc, mă bucur, mă minunez şi te admir. Mulţumesc.
Ce ma bucur ca te-am regasit…citindu-te prelung… Fiori de alba apa imi mingiie coloana vertebrala spre bucurie si nesatiu… Ce ma bucur sa te fi regasit…
Si mai vreau…mai vreau…sa te vad… nu doar sa mi te imaginez… Cu drag… Andrei, Indragostit de Sufletul Lumii…
Salut Andrei
Foarte bine ai spus : “mai vreau…să te văd… nu doar să mi te imaginez”.
O provoc pe DulceDeea, să ni se arate la Bookfest 2010.
Măi, să fie! V-aţi solidarizat care va să zică…
DulceDeea
Credeai altceva ?
Şi care va să zică, vezi că solidarizarea, te-a scos din tăcere ?
Surprinzator e cuibul randunelelor, Deea.
Foarte frumos textul tau. M-a facut sa visez…
Ma bucur ca mai sunt si oameni romantici in lumea acesta plina de placeri carnale.Citindu-ti cuvintele aveam impresia ca le-am scris chiar eu.Minunat.Lumea care ne-o arati e o lume de vis.
frumos!la tavalituri prin iarba verde mi-ar placea si mie.sa ma “dau de-a-dura”[frantura de vers,cantec popular ioana radu].dar pana voi sosi,iarba va fi fost imbrumarita sau chiar inzapezita.ori nu-i de mine,ori e prea tarziu.
Fara sa citesc altceva decat cuvintele tale, care imi par venite de atat de demult, fara sa ma gandesc, iti spun ca, fara sa vreau, mi-au dat lacrimile. Sa nu-mi raspunzi ! Am citit cu voce tare, ca pe o poezie, si sufletul meu a vibrat ! Mi-am spus doar, un pic melancolica, stiind si scrierea ” am obosit, am obosit” ca s-ar putea ca totul sa fi fost o vedenie, sau o parere. Eu ma zvarcolesc in trairi intense, in fiecare clipe, abia numite, si ma straduiesc, smulgand din mine pana la durere, sa exprim !
Sa exprim pentru a irumpe din ghearele cercului inchis !
Mai citesc de inca o mie de ori, cu voce tare !
Şi DulceDeea tace…